Coeficientul Gini este un indicator care măsoară gradul de inegalitate în distribuția unui anumit criteriu social, cel mai frecvent venitul și averea gospodăriilor. A fost dezvoltat în 1912 de economistul italian Corrado Gini.
Valoarea coeficientului variază între 0 și 1, unde 0 indică o distribuție perfect egală a veniturilor, iar 1 reflectă o inegalitate maximă. Cu cât coeficientul este mai mare, cu atât diferențele dintre categoriile sociale sunt mai pronunțate.
Țările nordice, precum Norvegia, Finlanda, Suedia, dar și Danemarca și Țările de Jos, sunt recunoscute pentru nivelul scăzut de inegalitate, având un coeficient Gini stabil între 0,25 și 0,3. Aceste economii se disting prin politici sociale puternice și sisteme de redistribuire eficiente. În schimb, țările cu economii emergente și nivel ridicat de intervenție statală în economie tind să aibă o inegalitate mai mare, uneori cu valori ale coeficientului apropiate de 0,5.