Coeficienții aplicați de bancă la determinarea sumei maxime a creditului

Coeficienții utilizați de bancă pentru stabilirea sumei maxime a creditului reflectă nivelul de solvabilitate al solicitantului și riscul maxim pe care instituția financiară este dispusă să și-l asume.

Principalii coeficienți folosiți în acest proces sunt:

• raportul dintre obligațiile financiare ale solicitantului și veniturile acestuia (Debt-to-Income Ratio - DTI);

• raportul dintre suma creditului și valoarea garanției oferite (Loan-to-Value Ratio - LTV).

Raportul dintre obligațiile financiare și venituri arată gradul de îndatorare al viitorului debitor, care va trebui să ramburseze creditul pe o perioadă îndelungată. Unul dintre cele mai importante angajamente financiare este chiar rata lunară a împrumutului. În sectorul bancar din România, nivelul maxim acceptabil al indicatorului „rata/venit” (DTI) este, de regulă, de 40%.

De exemplu, dacă venitul net lunar al solicitantului este de 10.000 RON, atunci rata lunară a creditului nu poate depăși 4.000 RON.

La rândul său, coeficientul „credit/garanție” (LTV) indică gradul de acoperire a împrumutului prin garanții. Dacă banca stabilește un prag maxim de 80% pentru acest raport, iar solicitantul garantează creditul cu un imobil evaluat la 500.000 RON, suma maximă a creditului va fi de 400.000 RON.

În practică, suma efectivă a creditului poate fi influențată și de alți factori, iar din rațiuni de prudență, băncile pot alege valoarea cea mai conservatoare dintre acești coeficienți. De asemenea, fiecare instituție financiară își poate stabili propriile limite pentru DTI și LTV, în funcție de strategia de risc aplicată.