Ciclul de credit

Ciclul de credit este un concept economic care descrie fazele prin care trece economia sub influența procesului de creditare a sectorului real. Acest model evidențiază patru etape principale ale ciclului de credit: revenirea, expansiunea, criza și stagnarea. Teoria ciclului de credit a fost dezvoltată de economiști de renume mondial, inclusiv de Nikolai Kondratiev.

În faza de revenire, băncile își extind portofoliile de credite prin lansarea unor noi produse, relaxarea criteriilor de eligibilitate pentru împrumutați și menținerea unor rezerve reduse pentru creditele acordate.

Faza de expansiune este caracterizată de o creștere accelerată a creditării. Băncile își măresc semnificativ portofoliile de împrumuturi, iar economia, stimulată de accesul facil la finanțare, înregistrează un avans puternic. Rata creditelor neperformante rămâne scăzută, iar nivelul rezervelor constituite de bănci atinge valori minime.

În urma supraîncălzirii economiei, apare o criză. Instituțiile financiare reduc drastic volumul creditării, cresc rezervele de capital din cauza deteriorării calității portofoliilor, iar capitalul migrează din sectorul real către instrumente financiare precum depozitele, piața valutară și titlurile de valoare.

Faza de stagnare marchează o stabilizare a pieței creditării. Nivelul rezervelor începe să scadă treptat, iar băncile implementează măsuri pentru gestionarea portofoliului de credite neperformante.

Analiza economică bazată pe ciclurile de credit este considerată de mulți experți un instrument esențial pentru autoritățile de reglementare financiară, care trebuie să își adapteze politica monetară și de credit în funcție de fazele acestui ciclu. Această abordare poate contribui la reducerea impactului negativ al crizelor economice.