Ciclurile Kuznets reprezintă fluctuații ale activității economice cu o durată cuprinsă între 15 și 25 de ani. Acestea au fost identificate în 1930 de economistul american de origine est-europeană și laureat al Premiului Nobel, Simon Kuznets. Cercetătorul a asociat aceste cicluri cu procesele demografice, inclusiv cu fluxurile de imigranți, precum și cu schimbările din sectorul construcțiilor. În prezent, unii economiști le interpretează ca fiind cicluri de natură infrastructurală și tehnologică, caracterizate prin dezvoltarea și implementarea inovațiilor.
Existența ciclurilor Kuznets a fost de multe ori pusă sub semnul întrebării. Totuși, odată cu apariția modelelor computerizate de analiză spectrală, prezența acestor cicluri a fost confirmată, inclusiv pe baza datelor istorice privind PIB-ul mondial și prețurile imobiliare din Japonia.
Anii ’90 ai secolului XX s-au remarcat printr-o dezvoltare rapidă a tehnologiilor informaționale și a internetului. Însă, la începutul secolului XXI, piața inovațiilor a atins un punct de saturație, ceea ce a dus la criza așa-numitelor „dotcom-uri”. Această perioadă de declin economic a culminat cu criza financiară din 2008, pe care mulți economiști o asociază cu un nou ciclu Kuznets.