Dumplingul reprezintă vânzarea de bunuri și servicii la un preț semnificativ mai mic decât media pieței, adesea chiar sub costul de producție al produselor. Este considerat unul dintre instrumentele concurenței neloiale, dar poate fi utilizat și de stat pentru a limita „apetitul” producătorilor și pentru a sprijini consumatorii.
Dumplingul poate urmări mai multe scopuri, printre care:
Capturarea cotelor de piață și eliminarea concurenței. Produsele sunt oferite la prețuri scăzute pentru o perioadă determinată, după care prețurile sunt din nou ridicate, deoarece puține entități pot funcționa constant cu pierderi. Un exemplu clasic poate fi eliminarea din piață a micilor magazine de către lanțurile mari de retail.
Vânzarea produselor stocate. Aceasta se practică pentru a elimina stocurile vechi și pentru a actualiza liniile de produse, prin diverse campanii sezoniere și promoții.
Sprijinul guvernamental pentru categoriile sociale vulnerabile, de exemplu, prin acordarea de subvenții băncilor care oferă împrumuturi ipotecare cu dobânzi reduse. Acest lucru obligă băncile comerciale, care nu au acces la „bani ieftini”, să ofere condiții mai atractive clienților lor.
În multe țări, pentru a combate concurența neloială, au fost adoptate legi anti-dumpling. În comerțul internațional, măsurile anti-dumpling presupun impunerea unor taxe suplimentare pentru produsele importate, pentru a proteja producătorii locali de efectele negative ale importului de produse ieftine.
Uneori, termenul de „dumpling” este folosit pentru a descrie diferențele de preț ale produselor similare între diferite regiuni ale lumii. De exemplu, dobânzile la credite în Vest sunt mult mai mici decât în România. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre concurență neloială sau protecționism în astfel de cazuri, deoarece dobânzile scăzute în băncile occidentale sunt rezultatul unei concurențe de piață în sectorul bancar.