Economie

Termenul economie are două sensuri principale. În primul rând, desemnează activitatea economică reală și relațiile care se formează în cadrul acesteia. În al doilea rând, economia este știința care studiază aceste procese. Fondatorul economiei ca disciplină distinctă este considerat Adam Smith. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, economia era denumită economie politică, însă ulterior și-a dobândit un caracter mai neutru.

Economia a parcurs o evoluție îndelungată, fiind influențată de diverse curente de gândire economică. De-a lungul timpului, principalele școli economice dominante au fost mercantilismul, fiziocrația, economia politică clasică, economia neoclasică, keynesianismul și monetarismul. O abordare distinctă, dar derivată din teoria economică, este marxismul.

Obiectul economiei ca știință îl constituie agenții economici – gospodăriile, companiile, industriile și societatea în ansamblu. Din acest motiv, economia face parte din științele sociale. În funcție de nivelul de analiză, economia se împarte în:

• Microeconomie – studiază comportamentul agenților economici individuali (producători, consumatori, intermediari), deciziile lor privind producția și consumul, precum și mecanismele pieței, cum ar fi oferta și cererea, formarea prețurilor și eficiența economică.

• Macroeconomie – analizează economia la nivel agregat, luând în considerare indicatori precum PIB-ul, rata șomajului, inflația, politica monetară și fiscală, ciclurile economice și creșterea economică.

Alte ramuri ale științei economice includ econometria, statistica economică, istoria economică, managementul, marketingul, economia industrială, economia ingineriei, economia întreprinderii, economia muncii, contabilitatea (financiară, managerială), precum și multe alte domenii conexe.