Garanția bancară

Garanția bancară este o promisiune scrisă a unei bănci de a plăti unei alte bănci, unei companii sau oricărei persoane în baza unui contract, credit sau titlu de valoare, în cazul în care partea responsabilă nu își îndeplinește obligațiile. Partea care garantează se numește garant, iar partea pentru care se emite garanția se numește principala. Beneficiarul este persoana care primește plata în baza garanției. La emiterea garanției, principalul plătește băncii o remunerație.

Există mai multe tipuri de garanții bancare, în funcție de necesitățile clientului. De exemplu, banca poate garanta plata, returnarea avansului, îndeplinirea corespunzătoare a unui contract. De asemenea, există garanții de ofertă, cunoscute și sub denumirea de garanții de licitație, garanții vamale și altele.

Garanțiile bancare sunt utilizate pe scară largă în comerțul internațional. De obicei, aceste garanții, cu excepția cazului în care se prevede altceva, sunt emise conform legislației țării în care se află banca emitentă.

În prezent, garanțiile bancare sunt utilizate și pentru operațiuni interne. Acestea includ, în primul rând, garanțiile vamale pentru asigurarea plății taxelor vamale și garanțiile de licitație pentru participarea la licitațiile publice.

Obligațiile principalei față de bancă, în ceea ce privește emiterea garanției, trebuie să fie garantate. Conform practicii, banca, de obicei, solicită un depozit colateral din partea clientului pentru emiterea garanției (bunuri, imobiliare, vehicule, titluri de valoare lichide, inclusiv efecte comerciale ale băncii care emite garanția), sau poate acorda garanția în limita riscurilor de credit stabilite pentru client. Comisionul variază între 1-2%, în funcție de durata și valoarea tranzacției.