Grup bancar și holding bancar

Un grup bancar este o uniune de instituții financiare, în cadrul căreia una dintre ele, denumită „principală”, influențează direct sau indirect deciziile luate de organele de conducere ale altor instituții financiare membre ale grupului, fie prin intermediul unor terțe părți, fie direct.

Este important de menționat diferența dintre un grup bancar și un holding bancar. Conform legislației din România, un holding bancar reprezintă o entitate juridică ce include mai multe companii, dintre care una sau mai multe sunt instituții bancare. Structura principală a holdingului este o entitate juridică, care nu este o bancă. Aceasta are capacitatea de a influența deciziile luate de instituțiile bancare membre ale holdingului, fie direct, fie indirect.

Astfel, diferența esențială între un grup bancar și un holding bancar constă în faptul că un holding bancar este administrat de o entitate care nu este bancară și nu deține licență bancară.

Pentru constituirea unui grup bancar sau a unui holding bancar, este necesară notificarea autorităților competente (în România, Banca Națională a României). În cadrul unui holding, se poate crea o companie de administrare, care nu are dreptul să desfășoare activități bancare, asigurări, producție sau comerț.

Exemple de grupuri bancare includ: Banca Transilvania, care include bănci și entități precum BT Leasing, BT Asigurări și alte entități financiare. Un alt exemplu ar fi Grupul OTP, care include bănci și instituții financiare în mai multe țări.

Un exemplu de holding bancar în România ar fi Grupul Banca Comercială Română (BCR), cu entități precum BCR Pensii și BCR Leasing. Acesta este reglementat de Banca Națională a României și se supune reglementărilor de consolidare a activelor și capitalului.

Atât grupurile bancare, cât și holdingurile bancare din România trebuie să depună anual rapoarte financiare consolidate la Banca Națională a României, care includ bilanțul, raportul de profit și pierdere și calculele de risc la nivel consolidat.

Scopul principal al constituirii grupurilor bancare și holdingurilor bancare este consolidarea activelor și capitalului. De obicei, acest tip de uniune conduce la extinderea serviciilor bancare într-o arie geografică mai largă și la utilizarea unui brand unic, așa cum se întâmplă cu Banca Transilvania.

Constituirea grupurilor bancare și a holdingurilor bancare în România este reglementată de Legea nr. 58/1998 privind „Activitatea bancară”.