Gajul

Gajul este un mod de asigurare a îndeplinirii obligațiilor în relațiile civile, în special cele financiare, de exemplu, în cazul acordării de împrumuturi și credite. Acesta presupune transferul unui obiect sau a unui drept asupra acestuia de la o parte (gajist) către cealaltă parte (gajul creditorului). În gaj pot fi transmise obiecte de valoare, dar și lichide, adică acelea care pot fi vândute rapid la un preț care să acopere pierderile suportate de creditorul-gajist în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către debitor. Printre exemple se numără bijuteriile, vehiculele sau imobilele. În cazul în care un imobil este transferat ca gaj pentru un credit ipotecar acordat de bancă, gajul devine ipotecă.

Transferul unui obiect în gaj poate fi realizat în două forme: fizică și juridică. De exemplu, casele de amanet, inclusiv cele de automobile, acordă împrumuturi împotriva unui gaj sub forma unor bijuterii sau mașini, pe care le păstrează până la rambursarea datoriei și care nu pot fi utilizate de către proprietar. O altă variantă este gajul fără transferul fizic al obiectului către gajist, de exemplu, în cazul unui credit ipotecar sau a unui împrumut auto, în care debitorul rămâne să utilizeze locuința sau automobilul, dar are restricții asupra drepturilor sale de proprietate și nu poate face anumite acțiuni asupra acestuia fără acordul creditorului.

Dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile de plată, creditorul-gajist are dreptul de a valorifica obiectul gajului (în anumite cazuri, doar prin decizia unui tribunal) pentru a recupera pierderile financiare suferite din neîndeplinirea obligațiilor de către debitor. De asemenea, în cazurile prevăzute de lege, creditorul-gajist poate cesiona dreptul de gaj unei alte persoane.

Gajul este reglementat printr-un contract. De exemplu, în cazul în care un cumpărător de imobil obține un credit ipotecar de la bancă pentru achiziționarea unei proprietăți, contractul de credit este însoțit de un contract de ipotecă, care se înregistrează la autoritățile competente. Dreptul de gaj încetează atunci când debitorul își îndeplinește obligațiile, adică achită datoria, iar gajul este ridicat de pe obiect, permițând astfel proprietarului să dispună liber de acesta.