Infrastructura bancară

Infrastructura bancară reprezintă ansamblul de elemente care asigură funcționarea eficientă și continuă a participanților la sistemul bancar, contribuind astfel la buna sa desfășurare. În literatura economică, se disting două blocuri ale infrastructurii bancare: internă și externă. Prima asigură stabilitatea băncii din interior, iar a doua – în interacțiune cu mediul extern.

Elementele infrastructurii interne includ:

• Normele legale care stabilesc statutul instituției financiare și lista operațiunilor pe care aceasta le poate efectua;

• Actele normative interne, metodologiile și regulele de realizare a operațiunilor în cadrul instituției financiare, care garantează respectarea cerințelor legale și protecția intereselor clienților;

• Sistemul de contabilitate, raportare, bazele analitice, procesarea informatică a datelor, sistemele de comunicație și altele;

• Structura aparatului de conducere al instituției financiare.

Elementele infrastructurii externe ajută instituțiile financiare și alte organizații care efectuează operațiuni bancare în evaluarea solvabilității, corectitudinii raportărilor financiare, evaluarea valorii de piață și asigurarea garanțiilor, în colectarea datoriilor restante, etc. În practica românească și internațională, acestea includ autoritățile guvernamentale (guvernul și administrațiile locale), firmele de audit și consultanță, companiile de asigurări, agențiile de evaluare, agențiile de rating, companiile IT, firmele de interes social, asociațiile bancare, firmele juridice, notariatele, instituțiile de justiție pentru înregistrarea proprietății imobiliare și a tranzacțiilor cu aceasta, instanțele judecătorești și altele.