Investițiile străine reprezintă plasamentele efectuate de entități externe în activități economice cu scopul de a obține profit. Obiectele investițiilor străine pot include întreprinderi de producție și comerț în dezvoltare sau în reconstrucție, obiecte din diverse domenii economice, titluri de valoare, drepturi de proprietate intelectuală și materiale. Actorii acestor investiții pot fi persoane fizice și juridice, grupuri financiare-industriale, state și organizații internaționale.
Investițiile sunt de obicei împărțite în două categorii: investiții directe și investiții de portofoliu. Investițiile directe presupun alocarea de fonduri în proiecte concrete prin achiziționarea de acțiuni în capitalul social sau în activele tangibile (fonduri fixe și circulante). Investițiile de portofoliu sunt realizate prin intermediul fondurilor de investiții prin cumpărarea de titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni) emise de entități publice și private.
Atracția de investiții străine este considerată un motor al dezvoltării economice, iar pentru aceasta sunt necesare condiții favorabile, cum ar fi:
garanții legislative și judiciare pentru protejarea capitalurilor investite;
dezvoltarea infrastructurii legale și financiare, cum ar fi sistemele de înregistrare a drepturilor de proprietate și piețele de capital;
stabilitatea economică și politică.
În România, investițiile străine sunt reglementate de Legea nr. 113/2009 privind regimul investițiilor străine. De asemenea, există reglementări care vizează protecția capitalului străin, cu unele restricții în sectoare sensibile, cum ar fi energia și sectorul bancar. În acest sens, autoritățile trebuie să asigure transparența proceselor și protecția împotriva riscurilor birocratice și de corupție, care pot descuraja investitorii.