Instituționalismul este o direcție în teoria economică, care privește economia ca un produs al activității sistemului de asociații sociale. Acesta include două componente esențiale: instituțiile (normele de comportament în societate) și institutele (reglementările legale și organizatorice ale acestor norme).
Principalele postulate ale instituționalismului:
Economia nu este văzută ca o bază pentru dezvoltarea altor instituții sociale (politica, cultura etc.), ci este considerată echivalentă acestora;
Pentru subiecții economici, prioritatea nu este maximizarea venitului din activitate, ci respectarea normelor sociale;
Interesele colective sunt considerate primordiale față de interesele individuale ale subiecților;
Economia este privită ca un sistem în evoluție;
Este susținută intervenția statului în relațiile de piață;
Se neagă posibilitatea de a prezice comportamentul unui individ, datorită imposibilității de a lua în considerare toți factorii care influențează comportamentul acestuia.
În cadrul teoriei economice contemporane, direcția s-a transformat într-un neoinstituționalism, care adaptează principiile instituționalismului la realitățile economice actuale.