Indicele prețurilor de consum

Indicele prețurilor de consum (IPC) este un indicator macroeconomic care reflectă schimbările în costul coșului de consum. Acesta se calculează ca raportul între costul coșului pe perioada de raportare și valoarea acestuia pentru perioada de bază. Perioada de bază poate fi un interval de timp anterior sau fix. În Statele Unite, perioada de bază este 1984-1986, iar în România calculul se face față de sfârșitul anului și al lunii precedente.

Cea mai controversată parte a calculului IPC este modelul coșului de consum, mai exact compunerea acestuia și modificările sale. Coșul include produse alimentare, îmbrăcăminte, cheltuieli pentru locuință, utilități și servicii de telecomunicații, transporturi, servicii de sănătate, educație și divertisment. Pentru a reflecta obiectiv schimbările în cheltuieli, coșul trebuie să corespundă structurii reale de consum, care, inevitabil, se schimbă în timp. De exemplu, în trecut, telecomunicațiile mobile nu erau incluse în coș din cauza lipsei acestora, dar astăzi cheltuielile pentru telefoane mobile sunt semnificative.

Modificările din compunerea coșului, fie că sunt incluse noi bunuri sau schimbate ponderile acestora, fac ca datele anterioare să fie mai greu comparabile cu cele actuale, ceea ce poate distorsiona IPC. Pe de altă parte, dacă coșul rămâne neschimbat, în timp acesta nu va reflecta realitatea structurii consumului. Prin urmare, metodele de calcul iau în considerare aceste aspecte și introduc coeficienți de corecție pentru a reflecta schimbările structurii de consum și pentru a asigura comparabilitatea indicatorului pe perioade de timp diferite.