Multiplicatorul bancar

Multiplicatorul bancar reprezintă creșterea masei monetare (multiplicarea) ca urmare a operațiunilor de depozit și credit ale băncilor comerciale. Acest proces este reglementat de băncile centrale în cadrul politicii monetare, prin aplicarea unor norme obligatorii.

Multiplicarea masei monetare este posibilă doar pentru întregul sistem bancar, nu pentru o bancă individuală. Să presupunem că rata rezervelor obligatorii pentru instituțiile financiare este stabilită la 5%. În acest caz, dacă un client al unei bănci depune 1.000 RON, 50 RON rămân în contul de corespondență al băncii respective, iar 950 RON sunt utilizați de bancă și acordați sub formă de credit. Clientul care primește creditul cheltuie banii, iar aceștia ajung pe contul unei alte bănci. Din suma primită, a doua instituție financiară transferă 5% în rezerve și acordă un nou împrumut pentru restul de 95%. Acest proces continuă. Drept urmare, cantitatea de bani fără numerar din sistemul bancar se crește considerabil. Acest proces este cunoscut și sub denumirea de expansiune a creditului sau emisiune de bani de credit de către sistemul bancar.

În cazul în care clientul retrage depozitul, procesul se întoarce – are loc o comprimare a creditului.

Astfel, prin ajustarea inițială a rezervelor, se realizează o creștere sau o scădere a masei monetare, iar coeficientul de multiplicare bancar poate fi calculat ca raportul dintre masa monetară și baza monetară.

Creșterea procentului rezervelor obligatorii reduce capacitatea sistemului bancar de a emite bani de credit și invers.

În condițiile în care este necesar stimularea economiei, ratele dobânzilor sunt reduse. Masa monetară crește, iar dobânzile pentru credite scad. În schimb, în situațiile de supraîncălzire economică sau de amenințare a unui nivel ridicat al inflației, se adoptă măsuri corective.