Moștenirea depozitelor bancare
Legislația română prevede două modalități de moștenire a sumelor depuse în conturile bancare:
-
Moștenirea în mod obișnuit, reglementată de Codul Civil, în conformitate cu articolul 1124-127.
-
Moștenirea prin dispoziție testamentară, făcută în scris la filiala bancară unde a fost deschis depozitul, fiind similară unui testament notarial. Drepturile asupra sumelor de pe conturile pentru care a fost întocmită o dispoziție testamentară intră în masa generală a moștenirii. Moștenirea sumelor din depozite se face pe aceleași principii ca și moștenirea în general. În acest caz, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
-
Soțul supraviețuitor poate să nu aibă dreptul asupra întregii sume dacă deponentul a fost căsătorit. Conform Codului Familial din România, aceaste sume sunt considerate bunuri comune ale soților, iar astfel, moștenirea poate include doar partea corespunzătoare soțului supraviețuitor.
-
Există moștenitori care au dreptul la o parte obligatorie din moștenire. Conform articolului 1149 din Codul Civil, copiii minori sau incapabili de muncă ai defunctului, soțul incapabil de muncă, părinții și alte persoane aflate în întreținere au dreptul la o cotă parte obligatorie din moștenire, indiferent de dispozițiile din testament, care nu poate fi mai mică decât jumătate din partea care le-ar reveni în cazul unei moșteniri legale.
Moștenitorii pot obține sumele care le revin din depozitele bancare pe baza certificatului de moștenire, care este eliberat de notar la 6 luni după decesul persoanei decedate.
Alte articole
