Punctul de bază este o unitate de măsură egală cu 0,01%, utilizată pentru a exprima modificările absolute ale ratelor dobânzilor și altor indicatori financiari. Această unitate este frecvent folosită pentru a indica variațiile ratelor de referință stabilite de băncile centrale, inclusiv Banca Centrală Europeană, băncile naționale ale diferitelor țări, precum și de instituții precum Rezerva Federală a SUA. Utilizarea punctului de bază ajută la evitarea confuziilor între schimbările exprimate în valori absolute și cele exprimate procentual. De exemplu, dacă rata de referință este de 10% și banca centrală anunță o reducere de 1%, această modificare poate fi interpretată în două moduri: fie ca o scădere absolută la 9%, fie ca o reducere proporțională, ceea ce ar duce la o rată de 9,9%. Dacă autoritatea financiară comunică o reducere a ratei de referință cu 100 de puncte de bază, acest lucru înseamnă că rata a fost diminuată cu 1% în termeni absoluți, iar noua valoare este 9%. Acest mod de exprimare oferă claritate și elimină posibilele interpretări eronate.