Definiție:
Plata în avans reprezintă o sumă de bani plătită de către client înainte de livrarea bunurilor, prestarea serviciilor sau execuția lucrărilor. De regulă, avansul constituie până la 50% din suma totală a plății, iar restul se achită după finalizarea obligațiilor contractuale.
Funcțiile plății în avans:
Funcția de plată – avansul este considerat o parte a plății conform contractului.
Funcția probatorie – plata în avans confirmă existența unui acord între părți.
Lipsa funcției de garantare – avansul nu este o garanție contractuală, ceea ce înseamnă că, în cazul neexecutării obligațiilor, suma plătită trebuie restituită.
Contractele de antrepriză
Avansul este utilizat frecvent în contractele de antrepriză.
Antreprenorul folosește suma primită pentru achiziționarea materialelor, echipamentelor și resurselor necesare.
Beneficiarul asigură astfel începutul și desfășurarea la timp a lucrărilor.
Plata în avans pentru taxe vamale
Este o sumă depusă în contul viitoarelor taxe vamale, impozite și alte plăți aferente importului/exportului de mărfuri.
Suma rămâne proprietatea plătitorului și nu poate fi utilizată de autoritățile vamale fără instrucțiuni explicite.
Plata în avans pentru impozite
Sunt plăți anticipate efectuate de contribuabili pentru a acoperi obligațiile fiscale viitoare.