Paritatea puterii de cumpărare

Paritatea puterii de cumpărare reprezintă raportul dintre două monede, calculat pe baza prețurilor unor bunuri identice din țările în care sunt folosite aceste monede. Cea mai populară metodă de calcul al cursurilor valutare pe baza parității puterii de cumpărare este celebra „indice Big Mac”.

De exemplu, dacă prețul unui bun în România este de 1000 de lei, iar în Statele Unite de 25 de dolari, atunci, pe baza parității puterii de cumpărare, cursul corect ar fi de 40 de lei pentru 1 dolar. Dacă cursul de schimb este diferit în ambele sensuri, se pot obține profituri. De exemplu, dacă cursul de schimb este de 56 de lei pentru 1 dolar, un antreprenor ar putea cumpăra un produs pentru 1000 de lei în România, să-l vândă pentru 25 de dolari în Statele Unite și apoi să schimbe dolarii în lei, obținând 25 x 56 = 1400 de lei, adică un profit de 40%.

Acest exemplu este destul de teoretic. Pentru ca acest model să fie aplicabil în practică, trebuie să fie îndeplinite câteva condiții. În primul rând, costurile de transport ale bunurilor între țări trebuie să fie minime, deoarece, cum se spune, „un leu cheltuit pentru transport este un leu pierdut”.

Având în vedere că condițiile ideale pentru astfel de tranzacții sunt mai degrabă excepții decât reguli, calculul cursurilor valutare pe baza parității puterii de cumpărare rămâne un concept teoretic care poate oferi un punct de referință și o posibilă direcție pentru modificarea cursului valutar în viitor.