Protecționismul

Protecționismul reprezintă sprijinul acordat producătorilor autohtoni de către stat prin intermediul unor măsuri administrative și economico-financiare menite să limiteze concurența externă. Această politică este utilizată de guverne pentru a proteja industriile naționale de concurența produselor și serviciilor din alte țări.

Există mai multe metode recunoscute la nivel internațional pentru implementarea protecționismului:

• Impunerea unor tarife vamale ridicate la importul anumitor bunuri, ceea ce face ca introducerea acestora pe piața internă să devină nerentabilă.

• Stabilirea cotelor de import, limitând cantitățile anumitor produse care pot fi aduse din alte țări. De exemplu, restricționarea importului de autoturisme din afara Uniunii Europene.

• Introducerea unor standarde tehnice și de calitate mai stricte, care pot exclude de pe piață bunurile importate ce nu îndeplinesc noile cerințe.

• Subvenționarea producătorilor interni, cum ar fi sprijinul financiar acordat fermierilor în cadrul politicilor agricole ale Uniunii Europene.

Deși protecționismul poate aduce beneficii pe termen scurt, cum ar fi protejarea locurilor de muncă și susținerea industriei naționale, pe termen lung poate avea efecte negative. Restrângerea concurenței poate duce la monopolizare, scăderea inovației și creșterea prețurilor pentru consumatori. În plus, măsurile protecționiste pot provoca reacții similare din partea altor state, ceea ce duce la războaie comerciale.

La nivel global, Organizația Mondială a Comerțului (OMC) are rolul de a preveni excesul de măsuri protecționiste și de a promova comerțul liber între state.