Prevenirea spălării banilor

Prevenirea spălării banilor reprezintă un ansamblu de măsuri destinate împiedicării legalizării veniturilor obținute pe căi ilegale și blocării fluxurilor financiare utilizate pentru finanțarea activităților teroriste. În România, aceste măsuri sunt reglementate de Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, transpunând directivele Uniunii Europene în domeniu.

Conform legislației, anumite tranzacții financiare sunt supuse monitorizării și raportării obligatorii către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Printre acestea se numără operațiunile care implică sume mai mari de 10.000 de euro sau cele considerate suspecte, indiferent de valoare. Instituțiile financiare, notarii, avocații, agențiile imobiliare, casele de schimb valutar și alte entități sunt obligate să implementeze mecanisme de identificare a beneficiarilor reali și să raporteze activitățile ce ridică suspiciuni.

În plus, băncile și alte entități sunt obligate să efectueze verificări amănunțite asupra clienților, aplicând măsuri de precauție sporită în cazul persoanelor expuse public (PEP) și al tranzacțiilor internaționale cu jurisdicții considerate cu risc ridicat.

Spălarea banilor și finanțarea terorismului constituie infracțiuni grave, sancționate cu pedepse privative de libertate și amenzi semnificative. De exemplu, conform legislației române, aceste fapte pot atrage pedepse de până la 10 ani de închisoare.

Sistemele stricte de prevenire a spălării banilor sunt aplicate la nivel internațional, inclusiv în statele UE, Marea Britanie și SUA, unde deschiderea unui cont bancar sau efectuarea anumitor tranzacții necesită verificări riguroase. Instituțiile financiare sunt obligate să raporteze orice activitate suspectă, iar neconformarea cu cerințele legale poate atrage sancțiuni severe, inclusiv amenzi mari și răspundere penală pentru persoanele responsabile.