„Raiul bancar” este un termen neoficial folosit pentru a descrie zone economice în care legislația fiscală și valutară privind activitățile bancare este liberă și favorabilă. De obicei, tranzacțiile bancare cu nerezidenți sunt realizate în aceste zone pe condiții diferite față de cele aplicabile pe piața internă a capitalurilor, ceea ce le face o variantă de zonă liberă de comerț.
Este important de menționat că activitatea bancară în astfel de zone nu este complet liberă de reglementare. Dimpotrivă, datorită caracterului specializat al activităților, sunt impuse cerințe stricte privind procedurile de desfășurare a tranzacțiilor de către participanți. Deseori, se interzic alte operațiuni financiare decât cele bancare (în special tranzacțiile cu valori mobiliare). De asemenea, operațiunile nu sunt complet scutite de impozitare, însă participanții beneficiază de reduceri fiscale semnificative în funcție de volumul și natura tranzacțiilor realizate. În același timp, în aceste zone nu se aplică o serie de restricții și reglementări impuse pe piețele interne ale contrahenților (de exemplu, depozitele nu sunt supuse cerințelor de rezervare obligatorie, nu există norme economice obligatorii pentru bănci și nu se aplică sistemul de contribuții la asigurările bancare).
În prezent, „raiul bancar” include țări precum Luxemburg, Panama, Elveția, Hong Kong, Gibraltar și Andorra. Până în 2013, Cipru făcea parte din aceste zone, dar a pierdut popularitatea în rândul bancherilor din cauza anulării avantajelor fiscale pentru bănci și deținătorii de conturi bancare impusă de guvernul țării.