Riscurile valutare reprezintă pericolul pierderilor cauzate de fluctuațiile cursului de schimb în cadrul tranzacțiilor comerciale, de credit, valutare și de altă natură. Exportatorul suferă pierderi atunci când moneda în care primește plata se depreciază față de moneda națională între momentul semnării contractului și momentul efectuării plății.
Importatorul, în schimb, suferă pierderi atunci când moneda de plată se apreciază față de moneda națională.
Riscuri valutare de conversie (de bilanț) – apar atunci când activele și pasivele denominate în valută sunt dezechilibrate.
Riscuri valutare economice – se referă la impactul negativ al fluctuațiilor valutare asupra poziției economice a unei companii.
Riscuri valutare operaționale – apar în situațiile în care variațiile cursului de schimb influențează negativ fluxurile de numerar anticipate.
Există metode interne și externe de gestionare a riscurilor valutare.
Metode interne:
Acoperirea riscurilor – utilizarea swap-urilor, hedging-ului, netting-ului;
Creșterea lichidității;
Controlul activelor și pasivelor în funcție de termene și valute;
Metode administrative – monitorizarea volatilității cursului de schimb și utilizarea unor coeficienți de risc.
Metode externe:
Instrumente financiare derivate – opțiuni, contracte forward și futures;
Diversificarea operațiunilor;
Ajustarea ritmului plăților – accelerarea sau întârzierea plăților în funcție de evoluția cursului de schimb.
Principalii factori care determină fluctuațiile cursului de schimb și, implicit, riscurile valutare sunt:
Inflația și ratele dobânzilor;
Stabilitatea economică a unei țări;
Politicile monetare și fiscale;
Nivelul exporturilor și al rezervelor valutare ale unei țări.
Există patru strategii principale pentru gestionarea riscurilor valutare:
Neutralitate față de risc – utilizată atunci când impactul riscurilor valutare este minim sau când câștigurile și pierderile se compensează reciproc.
Asumarea riscului valutar – strategia este utilizată de companiile care speculează pe piața valutară pentru a obține profit.
Acoperirea riscurilor valutare – folosirea unor instrumente financiare pentru minimizarea pierderilor cauzate de fluctuațiile cursului de schimb.
Evitarea riscurilor – retragerea din activitățile care implică riscuri valutare ridicate.
Companiile adoptă diferite modele de gestionare a riscurilor valutare, în funcție de gradul de expunere și de obiectivele financiare:
Modelul federativ – fiecare filială sau departament își gestionează independent riscurile valutare.
Modelul centralizat – riscurile sunt gestionate la nivelul întregii companii, utilizând politici coordonate.
Modelul optimizat – utilizarea sistemelor de analiză și previziune pentru echilibrarea riscurilor, costurilor și profiturilor.
Modelul de trading – companiile acceptă riscurile valutare și le folosesc pentru a genera profit prin operațiuni pe piețele financiare.
Identificarea riscurilor;
Evaluarea și prognozarea impactului asupra rezultatelor financiare;
Stabilirea obiectivelor de management al riscurilor;
Implementarea strategiilor de gestionare;
Monitorizarea și controlul riscurilor;
Raportarea și analiza eficienței strategiilor aplicate.
Pentru a minimiza riscurile valutare, companiile utilizează contracte forward și opțiuni:
Contractele forward – permit fixarea unui curs de schimb pentru o tranzacție viitoare, eliminând incertitudinea fluctuațiilor valutare.
Opțiunile valutare – oferă dreptul (dar nu obligația) de a cumpăra sau vinde o valută la un curs prestabilit, limitând riscurile la costul primei plătite.
Hedgingul protejează împotriva fluctuațiilor negative ale cursului de schimb prin utilizarea unor instrumente financiare adecvate. Acest proces este important mai ales pentru companiile cu fluxuri de numerar expuse la riscuri valutare semnificative.
Asigurarea riscurilor valutare reduce la minimum pierderile cauzate de volatilitatea cursului de schimb. Printre metodele utilizate se numără:
Clauze valutare – ajustarea automată a prețului contractelor în funcție de cursul de schimb;
Alegerea valutei contractului – utilizarea unor monede stabile pentru reducerea riscului valutar;
Servicii specializate de asigurare oferite de instituții financiare;
Tranzacții forward și alte instrumente derivate.
Multe companii aleg să încheie contracte forward pentru a fixa cursul de schimb și a evita incertitudinea pieței valutare. De asemenea, utilizarea clauzelor valutare permite ajustarea plăților în funcție de evoluția cursului de schimb, reducând astfel riscul valutar.