Rezilierea anticipată a unui contract de credit poate avea loc în diverse circumstanțe și în diferite forme. Procedura de reziliere și motivele acesteia pot fi prevăzute în cadrul contractului încheiat, iar în caz contrar se aplică dispozițiile legale ale Codului Civil din România (art. 1.204 și următoarele). Rezilierea poate fi inițiată de bancă sau de client, prin acordul părților sau prin intermediul instanței.
Banca are dreptul de a solicita rezilierea contractului în cazul în care clientul încalcă obligațiile asumate, printre care se numără neactualizarea datelor personale, nerespectarea termenului de plată a ratei sau neprelungirea asigurării. Aceste situații sunt reglementate în contractul de credit, inclusiv termenul de rambursare a împrumutului. Dacă termenul nu este specificat, conform legislației române, se consideră că acesta este de 30 de zile de la notificarea băncii.
Inițierea rezilierii anticipată de către client este teoretic posibilă, dar în practică aceste cazuri sunt mai rare. După acordarea împrumutului, banca își îndeplinește obligația principală (de a oferi banii), iar clientul, prin semnătura sa, își asumă obligația de a rambursa datoria.
În cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la rezilierea contractului, partea care dorește să încheie contractul are dreptul de a solicita protecția drepturilor și intereselor sale în instanța de judecată.