Rezervele de aur (rezerva de aur) reprezintă o parte a rezervelor valutare ale unei țări, aflată sub administrarea Ministerului Finanțelor sau a Băncii Naționale a României. Acestea sunt utilizate ca rezervă anticaniculară, mecanism de stabilizare (modificare) a cursului monedei naționale și ca mijloc de plată. Prezența unui rezervor mare de aur este asociată cu independența economică a unei țări.
În Uniunea Europeană, România este o țară cu un nivel semnificativ al rezervelor valutare, deși nu se află în topul mondial. La începutul anului 2018, rezervele de aur ale României erau de aproximativ 103 tone, iar țara se află pe locul 27 în lume după acest indicator. Rezervele de aur ale Băncii Naționale a României sunt folosite pentru a asigura stabilitatea leului și pentru a proteja economiile naționale în fața posibilelor crize economice.
De asemenea, o mare cantitate de aur este deținută în mod privat. Conform unor estimări, în România există o tradiție îndelungată în achiziționarea de aur de către populație, fiind considerat un activ de refugiu în perioade de instabilitate economică. Aurul este des utilizat și în scopuri de investiții de către cetățeni și fonduri de investiții care doresc să profite de pe urma fluctuațiilor prețului acestuia.
Investițiile în aur sunt considerate în mod general investiții cu risc scăzut, iar în România au fost o alegere populară în rândul investitorilor care doresc să protejeze valoarea economiilor lor în fața inflației și a volatilității pieței financiare. De asemenea, aurul poate aduce profituri semnificative datorită modificărilor valorii sale în timp, exprimate în lei sau în alte monede de circulație internațională, cum ar fi euro sau dolari.