Rata dobânzii combinată pentru un credit ipotecar este un mecanism de calcul al plăților către bancă, în care, în prima parte a perioadei de creditare, ratele sunt achitate la o dobândă fixă, iar în a doua parte – la o dobândă variabilă.
Această schemă permite debitorului să își planifice mai bine cheltuielile în faza inițială a rambursării. Totuși, avantajul dobânzii fixe se poate transforma într-un dezavantaj atât pentru debitor, cât și pentru bancă, în cazul în care situația economică se schimbă semnificativ, determinând Banca Națională a României (BNR) să ajusteze dobânda de politică monetară. De exemplu, dacă dobânda de referință crește considerabil, creditele devin mai scumpe, iar cei care au optat pentru o rată variabilă în a doua etapă a creditului vor plăti rate mai mari. În schimb, dacă dobânda scade, aceștia vor beneficia de costuri mai mici.
Rata variabilă este legată, de regulă, de indicele IRCC (Indicele de Referință pentru Creditele Consumatorilor) sau de ROBOR (în cazul contractelor mai vechi). Acești indici sunt influențați de politica monetară a BNR și de condițiile economice generale. Ajustarea dobânzii variabile se face periodic, conform termenilor stabiliți în contract. Astfel, în a doua etapă a rambursării, atât debitorul, cât și banca își pot diminua riscurile asociate unor fluctuații economice semnificative.
În concluzie, dobânda combinată oferă o soluție echilibrată pentru debitor și bancă: asigură predictibilitate financiară pe termen scurt și protejează împotriva riscurilor pe termen lung legate de fluctuațiile dobânzii de referință.