Rezervare contraciclică

Rezervarea contraciclică (numită și dinamică) este unul dintre instrumentele politicii monetare aplicate de Banca Națională a României (BNR) în cadrul conceptului de reglementare contraciclică. Aceasta constă în obligarea instituțiilor financiare de a constitui rezerve pentru a acoperi eventualele pierderi din credite, ținând cont atât de pierderile curente, cât și de cele anticipate pe termen lung. Rezervele dinamice reprezintă o rezervă de siguranță, menită să atenueze șocurile de credit și, în același timp, să reducă eficiența activității bancare, deoarece o parte din fonduri sunt „blocate” și nu pot fi utilizate pentru creditare sau investiții.

Rezervarea dinamică este recomandată de Comitetul de la Basel pentru Supraveghere Bancară ca măsură de minimizare a pierderilor pe care băncile le pot suferi în timpul crizelor financiare și de reducere a riscului de faliment.

Gestionarea rezervelor dinamice presupune ajustarea acestora în funcție de fazele ciclului de creditare: acumularea în perioade de expansiune a creditului și utilizarea lor în perioade de contracție pentru acoperirea pierderilor. Astfel, instituțiile financiare pot face față atât șocurilor interne, cât și celor externe: pierderile din perioadele de criză vor fi compensate prin rezervele standard, constituite pentru acoperirea datoriilor deja existente, și prin rezervele dinamice.

Avantajul rezervării dinamice este protecția suplimentară împotriva falimentului, prin echilibrarea rezultatelor financiare. Pe de altă parte, această blocare a fondurilor reduce potențialul de profit al băncilor.