Refuzul de acordare a unui credit

„Refuzul de acordare a unui credit” este o expresie incorectă care apare frecvent în rândul clienților băncilor și, de fapt, înseamnă refuzul de a acorda un credit. Banca are dreptul să refuze acordarea unui credit fără a oferi explicații, acest lucru fiind de obicei prevăzut în ofertă.

De ce refuză băncile acordarea unui credit?
Motivul poate fi mai multe, iar cele principale sunt următoarele:

• Neîndeplinirea cerințelor băncii de către solicitant (vârstă, cetățenie, locul de reședință și altele) și/sau documentele prezentate;

• Informații false în cererea de credit;

• Istoricul de credit „rău” al solicitantului;

• Inclus într-o „listă neagră” din diverse motive, inclusiv comportament problematic (tendință la scandaluri, certuri, etc.);

• Existența unor obligații financiare curente;

• Imposibilitatea de a prezenta garanții sub formă de ipotecă sau gaj;

• Imposibilitatea de a dovedi un venit stabil.

În anumite cazuri, băncile refuză acordarea unui credit atunci când li se pare că scopul pentru care se solicită suma este îndoielnic, sau dacă solicitantul nu deține bunuri mobile sau imobile, chiar dacă acestea nu sunt oferite ca garanție. De asemenea, influențele pot veni și din detalii precum aspectul neîngrijit, starea de sănătate precară, mirosul de alcool sau comportamentul neadecvat al solicitantului.

Decizia de refuz al acordării unui credit
Decizia de refuz al acordării unui credit este luată de comitetul de credit al băncii, pe baza unei evaluări complete a fiabilității și capacității de plată ale solicitantului. Evaluarea se face prin utilizarea unui model matematic și a unui software specializat, pe baza analizei documentelor și a informațiilor din diverse surse externe, inclusiv conturile de pe rețelele sociale.