Restructurarea datoriei

Restructurarea datoriei este o măsură aplicată debitorului care nu își poate îndeplini obligațiile față de creditor privind rambursarea datoriei (default). Aceasta constă în modificarea condițiilor inițiale ale împrumutului, care pot fi aplicate fie individual, fie în combinație. Acestea includ:

• modificarea termenelor de rambursare și a valorii plăților;

• amânare la plată;

• conversia datoriei în participație la capital;

• anularea unei părți din datorie.

Restructurarea poate fi aplicată diferitelor tipuri de debitori, inclusiv statelor. Restructurarea datoriei suverane este un proces complex și de durată. De obicei, implică instituții financiare internaționale precum FMI. Creditorii trebuie să aleagă între a nu recupera nimic (un stat nu poate fi declarat falimentar, iar activele sale nu pot fi executate silit) sau a conveni asupra unor condiții de restructurare a datoriei. În plus, chiar și înainte de declararea oficială a incapacității de plată, situația economică și politică dintr-o țară poate reduce și mai mult probabilitatea rambursării integrale a datoriilor.

În unele cazuri, pentru a reduce povara datoriei, un stat poate decide să transfere active către creditori, de exemplu, pachete de acțiuni din companii de stat sau drepturi asupra exploatării resurselor naturale.

Restructurarea poate fi aplicată și în cazul unei companii private, inclusiv al unei bănci. Creditorii pot accepta pierderea unei părți a datoriei pentru a asigura recuperarea unei alte părți. În acest caz, poate fi semnat un acord de restructurare a datoriei corporative. O altă opțiune este conversia datoriei în acțiuni, ceea ce face ca creditorul să devină acționar sau chiar proprietarul integral al companiei debitoare.

În sectorul bancar, restructurarea datoriei poate fi realizată independent sau ca parte a măsurilor de redresare financiară și prevenire a falimentului. Astfel de măsuri sunt organizate de Banca Națională a României și alte instituții de reglementare.

Restructurarea datoriei este posibilă și pentru debitorii persoane fizice. Pentru bănci, aceasta reprezintă o alternativă la procesele judiciare costisitoare. De regulă, instituțiile financiare sunt dispuse să prelungească termenul împrumutului (de exemplu, prin oferirea unei amânări la plată) și să anuleze penalitățile acumulate, dar evită reducerea sumei principale a datoriei. Pentru debitor, astfel de modificări ale condițiilor de creditare reduc povara datoriei, prin scăderea ratelor lunare.

Restructurarea oricărei datorii – fie ea suverană, corporativă sau privată – afectează negativ reputația financiară a debitorului. Drept urmare, accesul său la noi împrumuturi poate deveni mai costisitor sau chiar imposibil.