Băncile și alte instituții financiare nu stabilesc întotdeauna o dobândă fixă pentru produsele de creditare, ci utilizează un interval de valori – de la minim la maxim. Pe baza analizei solicitantului, se determină nivelul de risc asociat acestuia, iar în funcție de rezultat, se stabilește dobânda aplicabilă.
Metoda se bazează pe modele matematice complexe care evaluează solvabilitatea clientului folosind date variate, inclusiv informațiile furnizate în cererea de credit și istoricul de creditare. Accesul la baze de date privind comportamentul financiar al solicitantului este esențial în acest proces. Un istoric de credit pozitiv poate conduce la obținerea unui împrumut cu o dobândă mai avantajoasă, în timp ce un scor de credit scăzut sau lipsa unui istoric de credit poate duce la costuri mai ridicate.
Instituțiile financiare pot lua în considerare sute de variabile în procesul de evaluare, printre care:
Scorul de credit – un indicator numeric al bonității clientului;
Venitul și stabilitatea acestuia – pentru a evalua capacitatea de rambursare;
Gradul de îndatorare – raportul dintre datoriile existente și veniturile clientului;
Comportamentul anterior de plată – întârzierile în rambursare sau restanțele anterioare.
Prin aplicarea metodei Risk-Based Pricing, băncile pot gestiona mai eficient riscurile asociate creditării, iar clienții pot beneficia de oferte personalizate, în funcție de profilul lor financiar.