Structura instituțională a sistemului bancar al Germaniei este reprezentată de un model pe trei nivele.
Primul nivel este ocupat de Banca Centrală a Germaniei (Bundesbank) și băncile landurilor federale. Bundesbank se ocupă de politica monetară, care vizează menținerea stabilității prețurilor în zona euro, supravegherea bancară și controlul. Băncile landurilor federale sunt un grup de nouă bănci de stat, amplasate pe regiuni, care deservesc în principal clienți instituționali mari și sunt organizațiile principale pentru economiile de economisire.
Al doilea nivel este reprezentat de activitatea băncilor comerciale: private, publice, cooperative și cu participare străină. Caracteristica distinctivă a sistemului bancar german este că băncile de pe al doilea nivel desfășoară o gamă largă de operațiuni, de la cele universale până la cele foarte specializate. Deși băncile private, publice și cooperative din Germania au politici diferite, nu există un "diviziune bancară" așa cum se regăsește în Marea Britanie sau Franța.
În cadrul băncilor private, rolul de lider îl joacă patru mari bănci internaționale ale Germaniei: Deutsche Bank, Commerzbank, Unicredit Bank și Postbank. În afară de acestea, băncile private includ bănci regionale universale și specializate: bănci ipotecare, bănci cu servicii la distanță, căsuțe de economii.
Băncile publice sunt bănci de economii care deservesc clienți în cadrul unui singur land federal și au numeroase sucursale, precum și bănci regionale deținute de landurile federale. Aceste instituții financiare sunt fundamentul prezenței statului în economia germană. Ele au fost create pentru a oferi credite avantajoase producătorilor locali, sprijinind astfel creșterea economică a regiunilor lor. De aceea, obiectivul lor nu este maximizarea profitului, iar aceste bănci pot activa doar în cadrul regiunii lor. Aceste instituții reprezintă cel mai mare cluster de bănci din sistemul bancar german, cu o cotă de 50% din activele totale ale sectorului bancar german.
Băncile cooperative aplică principiul regional în activitățile lor, iar, asemenea băncilor de economii, nu pot oferi servicii în afacerea regiunii lor.
Al treilea nivel al sistemului bancar german este ocupat de instituțiile de microfinanțare: bănci de economii, asociații de economii pentru construcții, societăți regionale de cooperare de credit și cooperative de credit.
Aceste informații oferă o imagine de ansamblu asupra structurii sistemului bancar german și a diversității sale operaționale.