Sistemul bancar din China

Sistemul bancar din China are o structură pe trei nivele și este complet controlat de stat.

Primul nivel este format din Banca Populară a Chinei și băncile politice de dezvoltare. Banca Populară, fiind centrul emisiei, de credit și de plăți al țării, este responsabilă pentru elaborarea și implementarea politicii monetar-financiare, iar controlul și supravegherea asupra sistemului bancar sunt efectuate de Comisia Națională de Reglementare Bancară a Chinei. Trei bănci politice de dezvoltare – Banca de Dezvoltare a Chinei, Banca de Dezvoltare Agricolă a Chinei și Banca pentru Export-Import a Chinei – sunt responsabile pentru implementarea programelor guvernamentale în domeniile industrial, agricol și de comerț exterior.

Baza sistemului bancar din China o constituie băncile comerciale de stat de nivel secundar, dintre care se remarcă „marea cvartetă”: Banca Chinei, Banca Industrială și Comercială a Chinei, Banca de Construcție a Chinei și Banca Agricolă a Chinei. Băncile comerciale de stat, în funcție de domeniul lor de activitate, sunt atât urbane, cât și rurale. Băncile comerciale mari sunt într-o categorie specială, iar prioritatea guvernului este modernizarea și îmbunătățirea eficienței acestora. Prezența băncilor controlate de nerezidenți în sistemul bancar chinez nu este la fel de extinsă ca în alte țări, întrucât activitatea acestora a fost permisă doar după aderarea Chinei la OMC. De asemenea, la al doilea nivel se află diverse companii financiare care desfășoară activități bancare: corporații de gestionare a activelor, companii de investiții fiduciari, companii financiare de leasing.

Pentru a contracara instituțiile tradiționale de împrumut, în China există un sistem dezvoltat de cooperare urbană și rurală, care constituie baza finanțării întreprinderilor mici și mijlocii din țară și ocupă al treilea nivel al sistemului bancar. Acesta există sub formă de cooperative de credit agricole și urbane, precum și multiple oficii poștale.

În prezent, mulți cercetători observă în măsurile mega-regulatorilor privind reformarea sistemului bancar din China o tendință spre dezvoltarea unui model similar cu cel al „campionilor naționali” (bănci monopoliste cu participare de stat), ce ar putea fi aplicat și în alte economii emergente.