Suprîndatorarea debitorului

Suprîndatorarea debitorului este un termen bancar care desemnează un nivel ridicat al poverii datoriei unei persoane. Aceasta se calculează ca raport între veniturile debitorului și obligațiile sale financiare lunare. În general, instituțiile financiare consideră că ratele la credite și alte împrumuturi nu ar trebui să depășească 40-50% din veniturile totale ale solicitantului, mai ales în cazul persoanelor cu venituri modeste. Dacă acest prag este depășit, se poate vorbi despre suprîndatorare.

Suprîndatorarea debitorului este un factor de risc negativ pentru bănci și poate duce la respingerea unei cereri de credit. Un solicitant cu o povară ridicată a datoriei are șanse reduse de a primi un nou împrumut. Suprîndatorarea poate indica fie o tendință nesustenabilă de împrumut, fie o lipsă de educație financiară, ceea ce duce la gestionarea deficitară a bugetului personal.

Nivelul considerat acceptabil al poverii datoriei poate varia în funcție de veniturile individuale. De exemplu, dacă o persoană are un venit lunar de 5.000 RON, o rată totală de 2.500 RON (50%) este considerată un prag maxim rezonabil. În schimb, o persoană cu venituri lunare de 50.000 RON poate susține rambursări lunare de 35.000 RON (70%) fără a-și compromite semnificativ nivelul de trai.

Conceptul de suprîndatorare nu se aplică doar persoanelor fizice, ci și companiilor și statelor. În cazul statelor, acest indicator este evaluat prin raportul datoriei publice față de produsul intern brut (PIB), iar un nivel excesiv poate indica riscuri economice majore.