Stagnarea economică

Stagnarea economică reprezintă o perioadă prelungită de creștere economică lentă sau inexistentă, caracterizată printr-un PIB care evoluează nesemnificativ, menținerea unui nivel ridicat al șomajului și scăderea puterii de cumpărare a populației. În astfel de condiții, economia nu suferă transformări majore, iar inovațiile sunt adoptate cu dificultate. Dacă stagnarea este însoțită de o inflație ridicată, fenomenul poartă numele de stagflație.

Spre deosebire de o criză economică, care presupune o contracție bruscă a PIB-ului, stagnarea economică se manifestă printr-o lipsă de creștere, o creștere nesemnificativă sau o scădere graduală a activității economice. Indicatorii care prevestesc stagnarea nu sunt întotdeauna evidenți în statisticile zilnice sau în deciziile autorităților. De regulă, stagnarea devine vizibilă abia după ce s-a instalat. Un semnal clasic al stagnării economice este o rată de creștere a PIB-ului sub 2–3% pe an, menținută timp de mai mulți ani consecutivi.

Conceptul de stagnare economică a fost introdus la sfârșitul anilor 1930 de către economistul american Alvin Hansen, care a formulat teoria stagnării seculare (secular stagnation). Hansen considera că economia SUA și-a epuizat resursele de creștere și că, fără intervenția statului și creșterea cheltuielilor publice, economia nu va putea ieși din impas. Totuși, începând cu anul 1940, SUA au intrat într-o nouă etapă de expansiune economică, iar teoria lui Hansen a fost dată uitării.

În secolul XXI, dezbaterea despre stagnare a fost relansată de economistul american Tyler Cowen, care, în 2011, a publicat lucrarea The Great Stagnation („Marea stagnare”). Cowen a argumentat că, începând cu anii 1970, ritmul progresului economic și al inovației a încetinit considerabil, ceea ce a dus la stagnarea veniturilor medii și a productivității în SUA. Potrivit acestuia, viața unei familii americane obișnuite din prezent nu diferă esențial de cea din anii 1970, iar în unele privințe, nici măcar de cea din anii 1950. Pentru a depăși această situație, Cowen propune intensificarea investițiilor în cercetare și dezvoltare. Termenul Marea stagnare a fost preluat de numeroși economiști pentru a descrie încetinirea creșterii economice nu doar în SUA, ci și în alte economii dezvoltate.