Tipuri de bani

Banii sunt împărțiți în mai multe tipuri.

În primul rând, banii mărfuri. Se consideră că aceștia sunt cel mai vechi tip de echivalent de schimb. În diferite vremuri și culturi, în calitate de bani au fost folosite cochilii, animale domestice și pieile acestora, sau obiecte valoroase standardizate, cum ar fi vârfurile de suliță. La un nivel mai avansat al dezvoltării civilizației, banii mărfuri au fost monedele din aur și argint. Banii mărfuri sunt incomozi pentru circulație frecventă, deoarece sunt prea grei, indivizibili sau se pot deteriora în timp. Dar cel mai important aspect este că producerea acestora este costisitoare. Într-o economie modernă, cerințele pentru bani cresc, ceea ce face ca sistemul monetar al statului să devină prea costisitor. Valoarea acestor bani este întotdeauna comparabilă cu PIB-ul, adică prea multe resurse sunt direcționate către producția de bani, ceea ce reduce potențialul de producție al unei țări.

În prezent, banii mărfuri sunt utilizați mai ales ca instrumente de economisire și pentru colecționare (monedele de investiție).

În al doilea rând, banii asigurați sau reprezentativi. Aceștia sunt semnele monetare care pot fi schimbate într-o cantitate fixă de activ real, cum ar fi aurul sau argintul. Apariția acestora a fost determinată în principal de simplitatea utilizării - fiind mai convenabili și mai siguri pentru transport, fără a fi expuși la deteriorare.

Totuși, după abandonarea standardului aur, bancnotele nu mai sunt garantate de schimbul fix în active tangibile, devenind bani simbolici care păstrează denumirea anterioară.

În al treilea rând, banii fiat. Acesta sunt bancnotele moderne. Emiterea lor este gestionată de băncile centrale. Valoarea acestora depinde de calitatea lor, adică de modul în care îndeplinesc funcțiile lor și de cât de mult sunt recunoscuți ca mijloc de plată în cadrul proceselor economice. Banii fiat nu au o valoare intrinsecă, dar o dobândesc datorită funcției lor și recunoașterii legale de către stat ca mijloc de plată pentru impozite.

Emiterea banilor fiat permite obținerea a două tipuri de venituri: seigniorage și taxa inflaționistă. Seigniorage-ul reprezintă profitul obținut din diferența dintre costul de fabricație al banilor și valoarea lor de piață, în timp ce taxa inflaționistă reprezintă venitul obținut de către stat prin emisiunea de bani pentru a finanța cheltuielile publice, ceea ce conduce la inflație.

De asemenea, pe lângă bancnote și monede, banii fiat includ și banii scriptici din conturile bancare, precum și banii electronici.

În al patrulea rând, banii virtuali și criptomonedele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul economiei moderne.

Există și o altă clasificare a banilor: banii lichizi și banii scriptici. La banii lichizi se includ nu doar bancnotele și monedele, dar și instrumente financiare de credit, cum ar fi cecurile și cardurile de credit. Banii scriptici sunt reprezentate de înregistrările pe conturile bancare, inclusiv cardurile de debit și credit și banii electronici.

În prezent, leul și alte monede naționale, cum ar fi euro, reprezintă banii fiat. Volumul banilor în circulație este denumit masa monetară.

În România, circulația și emisiunea banilor sunt reglementate de legislația națională, iar băncile centrale, cum ar fi Banca Națională a României (BNR), sunt responsabile pentru gestionarea emisiunii monedelor și bancnotelor naționale.

Tipuri de venituri

Venitul este ceea ce o persoană sau o companie primește sub formă de bani, valori materiale sau beneficii materiale în urma activității sale economice. Simplu spus, venitul reprezintă orice sursă de intrare: salarii, venituri din vânzarea sau închirierea de bunuri, precum și recompense pentru serviciile prestate. Împreună cu cheltuielile, veniturile sunt un element important al planurilor financiare.

În funcție de momentul obținerii, veniturile pot fi împărțite în două tipuri: primare și secundare. După periodicitatea veniturilor, ele pot fi clasificate în venituri unice sau regulate. De asemenea, tipul venitului depinde de factorul de producție care stă la baza obținerii acestuia. Astfel, veniturile pot fi împărțite în: veniturile din muncă (salarii), venituri din utilizarea capitalului (dobândă), venituri din utilizarea terenurilor și resurselor naturale (rentă), venituri antreprenoriale (profit) și venituri din informații (drepturi de autor). În funcție de sursa lor, veniturile pot fi legitime sau ilegale (venituri obținute ilegal).

În funcție de tipul agentului economic, veniturile pot fi împărțite în trei mari categorii: venituri ale persoanelor fizice (gospodării), venituri ale persoanelor juridice (companii și întreprinderi) și venituri ale statului.