Tipuri de bunuri

Legea civilă din România consideră bunurile ca fiind obiecte și drepturi patrimoniale.

Principalele tipuri de bunuri sunt bunurile imobile și bunurile mobile. Conform articolului 230, alineatul 1 din Codul Civil al României, bunurile imobile sunt cele care sunt legate permanent de teren și care nu pot fi mutate fără a le modifica destinația. Acestea includ următoarele tipuri de bunuri imobile:

• terenuri și resurse naturale;

• clădiri, construcții, obiecte în construcție;

• spații rezidențiale și nerezidențiale, precum și locuri de parcare;

• aeronave și nave maritime.

De asemenea, legea poate considera imobile și alte bunuri, în funcție de reglementările specifice.

Bunurile care nu sunt imobile sunt considerate bunuri mobile. Cele mai importante tipuri de bunuri mobile sunt banii lichizi, titlurile de valoare documentare și alte bunuri care nu sunt imobile.

O trăsătură specifică bunurilor imobile, comparativ cu bunurile mobile, este necesitatea înregistrării oficiale a drepturilor asupra acestora și a tuturor tranzacțiilor efectuate. Înregistrarea drepturilor asupra bunurilor mobile nu este necesară, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

O variantă specială de bunuri o constituie complexul patrimonial — un ansamblu de bunuri imobile și mobile, legate între ele printr-un scop comun și utilizate ca un întreg. De exemplu, o întreprindere ca complex patrimonial include bunuri imobile (terenuri, clădiri, construcții, echipamente, stocuri de materiale, materii prime, produse finite), drepturi de creanță și de utilizare, datorii (obligații) și anumite drepturi exclusive.

Mai mult, Codul Civil al României distinge între bunuri divizibile și indivizibile. Bunurile indivizibile sunt acelea care nu pot fi împărțite fizic fără a le deteriora, distruge sau modifica destinația și care sunt tranzacționate ca un obiect unic. În cazul în care mai multe bunuri sunt legate într-un mod care presupune utilizarea lor pentru același scop, acestea sunt considerate bunuri complexe. Tranzacțiile legate de bunurile complexe se aplică tuturor bunurilor componente.

Legea prevede și următoarele tipuri de drepturi asupra bunurilor:

• dreptul de proprietate;

• dreptul de folosință;

• dreptul de dispoziție;

• dreptul de administrare economică;

• dreptul de administrare operativă;

• dreptul de folosință pe viață și moștenire;

• dreptul de folosință permanentă;

• servituțile.

De asemenea, articolul 128, alineatul 1 din Codul Civil al României recunoaște drepturi patrimoniale pentru banii electronici, titlurile de valoare nematerializate și drepturile digitale.

Obiectele drepturilor patrimoniale pot fi transferate liber între persoane, în conformitate cu principiile succesiunii universale (moștenire, reorganizarea unei entități juridice) sau în alte moduri, atâta timp cât nu sunt restricționate în circulație.

În funcție de tipul de proprietate din România, se disting următoarele tipuri de bunuri:

• bunuri aflate în proprietatea privată;

• bunuri publice;

• bunuri municipale.

Primul tip include bunurile fizice și bunurile juridice. Bunurile publice sunt deținute de statul român și de autoritățile locale, iar bunurile municipale sunt deținute de unitățile administrativ-teritoriale.

În bilanțul contabil, toate bunurile entităților economice sunt clasificate în:

• active imobilizate, care includ bunurile de capital, activele intangibile, construcțiile neterminate, investițiile financiare pe termen lung;

• active circulante, care includ stocurile, creanțele, investițiile financiare pe termen scurt și numerarul.