Tipuri de investiții

Investițiile reprezintă plasamente financiare realizate cu scopul obținerii unui venit în viitor. Sursele de investiții pot fi fonduri proprii ale agenților economici, fonduri bugetare, credite bancare, fonduri din sectorul extern, împrumuturi de la alte organizații etc.

În funcție de obiectul în care se face investiția, acestea sunt clasificate în investiții materiale, financiare și nemateriale. Investițiile materiale sunt considerate acelea realizate în capitalul fix (clădiri, structuri, echipamente, mașini, mijloace de transport etc.), stocuri și alte obiecte materiale. Investițiile financiare includ plasamentele pe termen lung și scurt în valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, instrumente financiare derivate, fonduri, bilete la ordin, certificate de depozit etc.), depozitele bancare, participarea la capitalul întreprinderilor și organizațiilor, împrumuturi și credite, precum și leasingul de active imobilizate. Investițiile nemateriale (intellectuale) se referă la plasamentele în active nemateriale (patente, licențe, mărci comerciale, drepturi de autor), capitalul uman etc. Atât investițiile materiale, cât și cele nemateriale sunt considerate investiții reale sau nefinanciare.

În funcție de probabilitatea de recuperare a fondurilor investite, investițiile pot fi clasificate în investiții clasice, de tip venture capital și speculative. De obicei, investițiile clasice sunt caracterizate de o probabilitate ridicată de recuperare a capitalului. Investițiile de tip venture capital au o probabilitate de recuperare de aproximativ 50%, iar investițiile speculative presupun un grad ridicat de risc, dar pot aduce cele mai mari randamente pentru investitor.

În funcție de sursa fondurilor, investițiile pot fi private, publice, străine sau mixte. Investițiile străine sunt cele realizate de persoane fizice sau juridice din alte țări, organizații sau state. În funcție de scopul investiției, acestea pot fi directe sau de portofoliu.

Investițiile directe includ plasamentele în capitalul social al unei companii cu scopul de a participa la conducerea acesteia. Investițiile de portofoliu sunt formate dintr-un portofoliu de valori mobiliare, fără a implica participarea investitorului la administrarea companiei.

În funcție de termenul de plasare a fondurilor, investițiile pot fi pe termen scurt (până la un an), mediu (până la trei ani) și lung (peste trei ani).

De asemenea, există o clasificare a investițiilor în funcție de metoda de reproducere a capitalului. Astfel, se disting investițiile brute, care reprezintă totalitatea fondurilor alocate pentru construcția de noi obiective, achiziționarea de bunuri și echipamente de muncă, creșterea stocurilor și valorilor intelectuale; investițiile de renovare, realizate pentru întreținerea capitalului fix și a activelor nemateriale amortizabile; și investițiile nete, care sunt investițiile brute scăzute de amortizarea calculată.

În funcție de domeniul de activitate, investițiile pot fi realizate în agricultură, industria prelucrătoare, construcții, furnizarea de apă, extracția resurselor naturale, comerț etc. Structura investițiilor, sursele lor de proveniență și alte indicatori sunt prezentate în buletinele statistice anuale „Investiții în România”, publicate de Institutul Național de Statistică.