Tipuri de impozite
Un impozit este o plată obligatorie, individuală și nereturnabilă, percepută sub forma transferului de fonduri deținute de către contribuabili pe baza dreptului de proprietate, gestionare economică sau administrativă, în scopul finanțării activităților statului și ale autorităților locale. Este important să diferențiem impozitele de taxe și contribuțiile la asigurările sociale obligatorii, care sunt și ele plăți obligatorii. Spre deosebire de impozite, taxele au caracter plătit și adresat, deoarece statul întreprinde acțiuni în favoarea plătitorului (de exemplu, înregistrarea documentelor) sau acordă anumite drepturi (de exemplu, eliberarea unei licențe). Contribuțiile de asigurări sociale, spre deosebire de impozite, sunt destinate unui scop specific și adresate.
Tipuri de impozite în România
În funcție de domeniul de aplicare, în România sunt stabilite următoarele grupe de impozite:
-
Impozite obligatorii pe întreg teritoriul României (naționale). Acestea includ impozitul pe venit, impozitul pe profit, TVA, accizele, impozitul pe venituri din pensii, impozitul pe venituri din activități independente, precum și impozitele pe resursele naturale.
-
Impozite obligatorii la nivelul unităților administrativ-teritoriale (regionale). Printre acestea se numără impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe mijloacele de transport.
-
Impozite obligatorii la nivelul autorităților locale (locale). Acestea includ impozitele pe proprietățile fizice și terenuri.
În funcție de tipul de contribuabil, impozitele sunt împărțite în două categorii: pentru persoanele fizice și pentru persoanele juridice. Pentru persoanele fizice, impozitele includ: impozitul pe venituri, impozitul pe proprietăți, dar și impozitele pe terenuri, transporturi și apă. Aceste trei impozite sunt, de asemenea, obligatorii și pentru persoanele juridice. În plus față de acestea, pentru această categorie de contribuabili, în România există și impozite precum: impozitul pe profit, impozitul pe valoarea adăugată (TVA), impozitele pe activitățile economice, inclusiv impozitul pe venituri din activitățile independente și accizele.
În funcție de tipul de rată de impozitare, pot fi distingite următoarele tipuri de impozite:
• Cu rată fixă, când rata este stabilită într-o unitate absolută în raport cu baza de impozitare (de exemplu, în lei);
• Cu rată ad valorem, când rata este stabilită ca procent din valoarea bazei de impozitare;
• Cu rată diferențiată, care poate varia pe parcursul perioadei de impozitare;
• Cu rată constantă.
În plus, în funcție de mecanismul de aplicare, toate impozitele se împart în două tipuri: directe și indirecte. Cheltuielile pentru plata impozitelor directe sunt suportate de către contribuabilii înșiși (de exemplu, impozitul pe profit, impozitul pe venit). În cazul impozitelor indirecte (TVA, accize), plătitorul este un alt subiect economic (de exemplu, vânzătorul), iar costul efectiv este suportat de către altul (de exemplu, cumpărătorul), deoarece aceste impozite sunt incluse în prețul produselor sau serviciilor cumpărate.
Impozitele stabilite în România pot varia și în funcție de sistemul de impozitare aplicat. Astfel, există impozite percepute în cadrul regimului general de impozitare și impozite calculate în cadrul regimurilor speciale (de exemplu, regimul de impozitare pe microîntreprinderi, impozitul pe venituri, regimurile pentru agricultura).
De asemenea, impozitele pot fi clasificate în funcție de scala de impozitare. Astfel, există impozite cu scală plată (proporțională), impozite cu scală progresivă, iar impozitele cu scală regresivă nu sunt utilizate în România.
Impozitele pot fi, de asemenea, împărțite în funcție de posibilitatea aplicării deducerilor. În România, deducerile pentru impozitele pe venit pot include deducerea impozitelor pe proprietăți, sociale și alte deduceri care reduc baza de impozitare.
Alte articole
