Țintirea inflației este un set de măsuri implementate de autoritățile guvernamentale și/sau regulatorii financiari ai unei țări sau grup de țări (cum ar fi Banca Națională a României) pentru atingerea unui nivel țintă al inflației.
Procesul de țintire a inflației se realizează în etape:
Stabilirea unui nivel țintă al inflației pentru o perioadă determinată, de obicei un an calendaristic, pe baza obiectivelor economice ale țării;
Elaborarea unui program de măsuri pentru implementarea politicii monetare și fiscale, care are scopul de a atinge nivelul țintă al inflației;
Implementarea și ajustarea măsurilor în funcție de situația economică actuală și nivelul real al inflației;
Analiza rezultatelor măsurilor adoptate și evaluarea eficienței acestora în atingerea nivelului dorit al inflației.
Unul dintre principalele instrumente ale politicii monetare pentru atingerea obiectivului inflațional este reglarea ratei de dobândă de către Banca Națională a României (BNR). Creșterea ratei dobânzii de referință are ca efect creșterea ratelor dobânzilor la băncile comerciale, ceea ce face economisirea mai atractivă și, în același timp, reduce cererea de credite și cantitatea de bani din economie, ceea ce duce la scăderea inflației. Reducerea ratei dobânzii are efectul opus.
Un exemplu clasic de țintire a inflației este politica monetară a Băncii Centrale Europene (BCE), care este similară cu cea implementată de Banca Națională a României. În perioadele de criză economică, BNR a redus ratele dobânzii pentru a stimula economia și a susține creșterea, având în vedere o inflație țintă de aproximativ 2% pe an. Când economia a început să își revină și indicatorii economici, cum ar fi PIB-ul și rata șomajului, au început să arate semne de îmbunătățire, BNR a început să ajusteze rata dobânzii pentru a menține inflația la niveluri sustenabile.
În contextul R.M. și al regiunii, politica de țintire a inflației se aliniază cu recomandările internaționale și este esențială pentru menținerea stabilității economice și atragerea de investiții, având în vedere importanța protejării puterii de cumpărare a cetățenilor și stimularea dezvoltării economice pe termen lung.