Underwriting-ul în creditare reprezintă procesul de evaluare a capacității financiare și a bonității unui solicitant de credit. Această procedură este efectuată de bănci și instituții financiare pentru a minimiza riscul de neplată și pentru a stabili condițiile specifice ale împrumutului. Analiza solicitantului se bazează pe documentele furnizate și variază în funcție de tipul creditului și caracteristicile solicitate, precum suma împrumutată și perioada de rambursare. La stabilirea deciziei finale sunt luate în considerare veniturile solicitantului, stabilitatea sa profesională, istoricul de credit verificat prin Biroul de Credit, precum și eventualele garanții oferite în cazul unor împrumuturi ipotecare sau auto. Pentru efectuarea underwriting-ului, băncile utilizează diverse surse de informații, atât interne, cât și externe. Printre acestea se numără bazele de date ale ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) și Biroului de Credit, unde sunt verificate veniturile declarate și eventualele datorii existente. Analiza este realizată automatizat prin algoritmi avansați și modele matematice, însă în anumite situații atipice poate fi completată și prin verificări manuale.