Ciclul Kondratiev

Valurile Kondratiev (sau Valurile K) reprezintă alternanța perioadelor de creștere și declin în economia mondială, cu o durată aproximativă de 50 de ani. Acestea poartă numele autorului teoriei, Nikolai Kondratiev, care le-a descris în anii '20 ai secolului XX.

Abordarea lui Kondratiev se bazează pe regularitatea cíclică observată în dinamica pe termen lung a principalilor indicatori economici. Conform teoriei valurilor K, ciclul economic cuprinde mai multe etape. În prima etapă, se înregistrează o creștere economică bazată pe descoperirile și invențiile anterioare, caracterizată printr-un nivel ridicat al inflației și al ratelor dobânzilor. Aceasta este urmată de un maxim economic, când inițiativa privată este eliberată de reglementările guvernamentale. După această perioadă, urmează un declin economic, determinat de „supraîncălzirea” economiei și lărgirea zonei de reglementare administrativă, ceea ce duce la reducerea inflației, până la transformarea acesteia în deflație. În final, ajungem în faza de depresie economică, cu oprirea creșterii PIB-ului, niveluri scăzute ale inflației, ratelor dobânzilor și cererii de consum. Aceasta este faza de criză, în care condițiile economice nefavorabile determină căutarea unor soluții inovative pentru ieșirea din recesiune.

În prezent, economia globală pare să fie pe cale de a ieși din a patra fază a acestui ciclu, după șocurile financiare din 2008-2009. Unul dintre indicatorii acestui proces este retragerea treptată a politicii de dobânzi zero aplicată de către Sistemul Federal de Rezerve al SUA și adoptarea unei politici monetare orientate spre stimularea economiei.