Vânzarea activelor gajate de către bănci poate avea loc din diverse motive, cel mai frecvent fiind dificultățile financiare ale debitorului, care nu mai poate respecta obligațiile de rambursare a creditului. Activele ipotecate pot fi valorificate atât înainte, cât și după trecerea acestora în proprietatea băncii.
Vânzarea bunului gajat poate avea loc printr-un acord amiabil între bancă și debitor, care, din diverse motive, poate ajunge la concluzia că aceasta este cea mai bună soluție. Într-un astfel de scenariu, instituția financiară publică anunțuri pe site-ul său sau apelează la servicii ale agențiilor imobiliare. Banca monitorizează procesul de stabilire a prețului și derularea tranzacției. De regulă, în astfel de situații, bunurile sunt scoase la vânzare la prețuri apropiate de cele de piață, astfel că potențialii cumpărători nu ar trebui să se aștepte la reduceri semnificative.
Dacă debitorul încetează plata ratelor și nu acceptă propunerea băncii de a vinde activul ipotecat, situația poate fi soluționată pe cale judiciară. În acest caz, procedura este organizată de un executor judecătoresc, iar informațiile despre licitații pot fi găsite pe platformele instituțiilor abilitate. Achiziționarea acestor active poate implica anumite riscuri pentru cumpărători, cum ar fi posibilitatea ca debitorul și familia sa să fie încă domiciliați la acea adresă.
O altă opțiune este transferul dreptului de proprietate asupra activului către bancă. În acest caz, instituția financiară poate dispune de bunul respectiv după bunul plac, însă înainte de vânzare trebuie să efectueze anumite operațiuni contabile, cum ar fi înregistrarea activului în bilanț.