Ce este FIFO și cum funcționează metoda FIFO
FIFO este o metodă de evidență contabilă bazată pe principiul „primul intrat – primul ieșit”. Este utilizată pe scară largă în contabilitate, logistică și IT.
Acronimul vine de la First In, First Out, ceea ce înseamnă că activele se consumă în ordinea în care au fost înregistrate. De exemplu, o companie achiziționează mai întâi un lot de produse, apoi un altul. Conform metodei FIFO, în consum intră prima livrare, cea mai veche.
Acest principiu este intuitiv și ușor de recunoscut în viața de zi cu zi. Cozile de la bancă sau de la magazin, unde primul sosit este servit primul, sunt un exemplu clasic de aplicare a metodei.
FIFO este una dintre metodele de bază pentru gestionarea stocurilor în comerț, logistică și producție. Este deosebit de utilă în industriile cu rulaj rapid, cum ar fi produsele alimentare, bunurile de larg consum sau îmbrăcămintea, unde este esențială respectarea termenelor de valabilitate. Metoda se bazează exclusiv pe data recepției și, datorită sistemelor automatizate moderne, ajută la evitarea acumulării de produse expirate sau învechite.
Companiile stabilesc metoda de evidență în politica contabilă. În România, metoda FIFO este frecvent utilizată, fiind preferată și în alte jurisdicții. O alternativă este metoda costului mediu ponderat.
Există și un model opus — LIFO (Last In, First Out), în care se consumă mai întâi cele mai recente loturi. Totuși, acest model nu este acceptat pentru raportările financiare conform reglementărilor contabile din România, motiv pentru care companiile utilizează în principal metoda FIFO sau costul mediu ponderat.
Fiecare recepție de stocuri este înregistrată ca un lot separat cu un preț de achiziție fix. Când se efectuează o vânzare, sistemul preia mai întâi produsele din lotul cel mai vechi și le consumă la prețul cu care au fost cumpărate. Dacă primul lot nu acoperă întreaga cantitate vândută, se trece la următorul, și așa mai departe, până când cantitatea cerută este acoperită. Sistemul actualizează automat stocurile și generează datele necesare pentru raportare.
În sistemele moderne de gestiune, cum ar fi 1C sau alte ERP-uri, metoda este complet automatizată. Programul identifică automat loturile care trebuie consumate, respectând ordinea cronologică a recepțiilor. Astfel se elimină erorile manuale și se simplifică analiza costurilor, oferind o imagine realistă a situației financiare.
Principalul avantaj al metodei FIFO este simplitatea. Este ușor de urmărit și de verificat la finalul perioadei contabile. Metoda oferă stabilitate și predictibilitate în raportări. Totuși, există și dezavantaje: în cazul în care prețurile de achiziție cresc, FIFO continuă să consume loturile vechi, mai ieftine. Rezultatul este o profitabilitate aparent mai mare, ceea ce duce la obligații fiscale mai mari și poate distorsiona imaginea economică reală a firmei.
În depozit există 15 piane achiziționate la prețul de 25 000 lei bucata. Ulterior intră 20 de piane la 27 000 lei și apoi încă 25 la 28 500 lei bucata. În total sunt 60 de piane, iar magazinul decide să vândă 50 dintre ele la prețul de 35 000 lei bucata.
Mai întâi se consumă primul lot — cele 15 piane sosite primele. Costul total: 15 × 25 000 = 375 000 lei.
Se trece la al doilea lot: toate cele 20 de piane sunt consumate. Cost total: 20 × 27 000 = 540 000 lei.
Mai rămân de consumat 15 piane. Din al treilea lot se folosesc 15 bucăți: 15 × 28 500 = 427 500 lei. Cele 10 piane rămase din acest lot rămân în stoc.
Costul total al celor 50 de piane vândute este: 375 000 + 540 000 + 427 500 = 1 342 500 lei.
Aceasta este valoarea contabilă a piane vândute conform metodei FIFO. Cunoscând acest cost, contabilitatea poate calcula profitul din vânzare. În exemplul nostru, venitul total es