Legea lui Okun

Legea lui Okun

Legea lui Okun descrie relația dintre șomaj și performanța economică. Esența sa este următoarea: atunci când rata șomajului depășește nivelul natural, economia pierde din potențialul său de producție. Cu alte cuvinte, când mai mulți oameni rămân fără loc de muncă, economia încetinește sau chiar intră în recesiune. Legea a fost formulată de economistul american Arthur Okun în anul 1962.

Potrivit acestei legi, dacă rata efectivă a șomajului crește cu 1 punct procentual peste nivelul natural, atunci PIB-ul țării scade cu aproximativ 2–3% față de nivelul său potențial. Această relație ajută economiștii și analiștii să estimeze impactul șomajului asupra economiei și pierderile de producție asociate.

Deși legea lui Okun este confirmată frecvent de datele statistice, în practică există situații în care nu se aplică. De exemplu, chiar și cu o creștere a șomajului, economia poate continua să avanseze dacă inovațiile tehnologice și automatizarea permit o producție mai mare cu mai puține resurse umane.

Atunci când forța de muncă se redistribuie între sectoare — de la industrie către IT sau servicii — legătura clasică dintre PIB și ocupare poate deveni distorsionată. În țările cu un nivel ridicat de muncă informală, datele oficiale despre șomaj nu reflectă realitatea pieței muncii, ceea ce reduce acuratețea estimărilor bazate pe această lege.

Totodată, programele de angajare temporară sau subvențiile pot reduce artificial șomajul, estompând legătura reală dintre ocupare și PIB. Iar în timpul șocurilor economice, cum ar fi pandemii sau crize geopolitice, comportamentul PIB-ului și al pieței muncii se poate schimba radical.

Formula coeficientului lui Okun

Pentru a calcula pierderile de PIB cauzate de șomaj, se utilizează formula:

ΔPIB = −β × (u − u*)

Unde:

• ΔPIB — modificarea producției (în procente)
• β — coeficientul lui Okun (de obicei 2 sau 3)
• u — rata efectivă a șomajului
• u* — rata naturală a șomajului

Exemplu: dacă rata naturală a șomajului este 5%, iar cea efectivă este 7%, iar coeficientul lui Okun este 2:

ΔPIB = −2 × (7 − 5) = −4%

Asta înseamnă că PIB-ul efectiv va fi cu 4% mai mic decât cel potențial, din cauza șomajului excesiv.

PIB-ul potențial reprezintă volumul maxim de producție pe care economia îl poate obține la utilizarea deplină a resurselor. PIB-ul efectiv este volumul real de producție la nivelul curent al șomajului.