Rendul sud-african

Rendul sud-african – moneda oficială a Republicii Africa de Sud și a câtorva state care fac parte din Zona Unitară a monedei sud-africane, precum Lesotho și Eswatini. De asemenea, randul sud-african este legat de dolarul namibian, deoarece până în 1993 Namibia făcea parte din uniunea valutară. Codul bancar al rândului este ZAR. 1 rand sud-african este echivalent cu 100 de cenți. Moneda a fost introdusă în aceste teritorii în anul 1652, odată cu sosirea coloniștilor olandezi. În secolele XVII-XVIII, au sosit aici nu doar coloniști din Olanda, dar și din Franța, Germania și alte țări europene. În 1797, ca urmare a războiului anglo-olandez, sudul Africii a devenit colonie britanică. Începând din 1825, Marea Britanie a implementat politica utilizării aceleași monede în toate coloniile sale, iar unitatea oficială a regiunii a devenit lira sterlină. În același timp, Marea Britanie nu controla complet sudul Africii. La estul regiunii, pe teritoriile ocupate de coloniștii olandezi, au fost înființate Republica Transvaal și Statul Liber Oranje. Aici erau emise monede proprii, numite lire sud-africane. În 1910, în urma unor negocieri îndelungate, teritoriile independente s-au unit într-o singură entitate, Uniunea Sud-Africană, care a rămas un dominion al Imperiului Britanic. În 1920, Trezoreria a emis certificate de aur, iar în 1921 a fost înființată Banca de Rezervă a Africii de Sud – principalul institut financiar al țării, responsabil de emisiunea monedei. Lira sud-africană a fost echivalentă cu lira sterlină pe întreaga perioadă de existență, cu excepția unui singur interval – între 1930 și 1933, când Marea Britanie a renunțat la standardul aurului pentru moneda sa. În 1961, a fost înființată Republica Africa de Sud, care a ieșit din Comonwealth-ul Națiunilor – organizația care unește fostele colonii britanice, obținând independență deplină. Este important de menționat că acest proces a fost influențat semnificativ de ceilalți membri ai Comonwealth-ului, pentru care politica de apartheid – discriminarea rasială a populației africane autohtone – a devenit inacceptabilă. La 14 februarie 1961, a fost emisă o nouă monedă, randul sud-african. Până la începutul anilor 1980, un rand valora mai mult de 1,4 dolari americani. Totuși, în 1982, comunitatea internațională a impus sancțiuni împotriva Africii de Sud din cauza politicii rasiale, iar moneda națională a început să scadă. În 1994, cursul valutar a atins paritatea, ajungând la 1,30 rânduri pentru un dolar, iar în februarie 1995 a atins valoarea de 2 rânduri. Guvernul sud-african a fost nevoit să suspende temporar tranzacțiile pentru a opri devalorizarea necontrolată. În 1998, cursul a ajuns la 2,4 rânduri pentru un dolar, iar în 1992 la 3 rânduri. Primele alegeri democratice din 1994, când Nelson Mandela a devenit președinte, nu au consolidat randul. Economiștii explică acest lucru prin politica socială și reformele care au crescut semnificativ cheltuielile guvernamentale. Randul a continuat să scadă până în 2001, când, după atacurile din Statele Unite, a atins valoarea minimă istorică de 13,84 rânduri pentru un dolar. Totuși, ulterior, moneda a fost stabilizată și chiar s-a apreciat. Randul sud-african este considerat o monedă din „a doua ligă”, tranzacționată pe piețele financiare. Participanții la piață sunt atrași de fluctuațiile mari ale cursului, care permit obținerea unui profit maxim, dar cu un risc corespunzător. Pe de altă parte, randul este susținut de economia bine dezvoltată a Africii de Sud. În prezent, Africa de Sud este considerată una dintre țările în dezvoltare de succes, bogată în resurse naturale, ceea ce o face atractivă pentru investiții.**