Avuare

Cuvântul „avuare” provine din limba franceză și se traduce ca bunuri, active sau proprietăți. În sens larg, avuarele sunt active, bani lichizi și ne-lichizi, titluri de valoare, cecuri, transferuri și acreditive, care sunt utilizate de către proprietari pentru efectuarea plăților și îndeplinirea obligațiilor financiare. Totuși, mai des se utilizează definiția îngustă a termenului – fonduri ale băncilor în monede străine și titluri de valoare lichide, păstrate în băncile din străinătate. Aceste fonduri sunt folosite de băncile corespondente pentru a realiza operațiuni financiare. În cazul în care astfel de fonduri sunt păstrate de stat în străinătate, acestea se numesc avuare externe. Acestea sunt utilizate de către țări pentru a efectua plăți internaționale și pentru a-și onora obligațiile financiare externe.

Există mai multe tipuri de avuare: operaționale, necesare pentru plățile curente ale companiilor; asigurătorii, necesare pentru constituirea unui fond de rezervă financiară; libere, care pot fi utilizate fără restricții; blocate, care pot fi gestionate doar de bănci sau de stat; investiționale, necesare pentru investiții financiare; compensatorii, necesare pentru respectarea legislației privind compensațiile; de rezervă, necesare pentru constituirea de fonduri de urgență, care sunt de obicei active foarte lichide; avuare în valută națională și avuare în valută străină.

În funcție de modul de utilizare, avuarele sunt împărțite în libere, care pot fi folosite fără restricții, și blocate, care sunt sub controlul băncilor sau statului și sunt utilizate conform unui regim specific. Având în vedere că tranzacțiile internaționale sunt de obicei realizate în dolari și euro, avuarele sunt adesea exprimate în aceste valute. Avuarele externe sunt reglementate de jurisdicția statului în care sunt păstrate, iar acestea pot fi confiscate sau puse sub sechestru de guvernul respectiv.

Avuarele pot fi utilizate în scopuri diverse, cum ar fi pentru investiții, protecția împotriva riscurilor, gestionarea portofoliilor, obținerea de venit sau asigurarea independenței financiare. Investitorii pot utiliza diferite tipuri de avuare pentru a-și atinge obiectivele financiare, cum ar fi obținerea unui profit din capital sau obținerea unui venit stabil. Avuarele asiguratorii pot ajuta la protejarea împotriva pierderilor cauzate de evenimente neprevăzute, cum ar fi boli, accidente sau alte circumstanțe imprevizibile. Investitorii pot utiliza avuare pentru a diversifica portofoliile lor și pentru a reduce riscurile. Multe tipuri de avuare pot genera venituri, cum ar fi dobânzi pe obligațiuni sau dividende pe acțiuni. Proprietăți imobiliare și alte active fizice pot ajuta la asigurarea independenței financiare, de exemplu, prin venituri din chirii. În concluzie, avuarele sunt active financiare care pot fi utilizate pentru a atinge diferite obiective financiare. Fiecare tip de avuare are avantaje și dezavantaje specifice, iar utilizarea lor depinde de nevoile și scopurile individuale. Este important să înțelegeți că investițiile implică riscuri, iar înainte de a lua o decizie financiară, trebuie să analizați cu atenție toate aspectele.