Actul ipotecar

Actul ipotecar

Actul ipotecar este un instrument valoric nominal, care atestă dreptul băncii (creditorului-garant) de a urmări îndeplinirea obligațiilor împrumutatului în cadrul unui contract de credit și de a exercita dreptul de ipotecă asupra unei proprietăți imobiliare. Înregistrarea, întocmirea și efectuarea operațiunilor cu acest document se realizează conform prevederilor Legii nr. 99/2001 privind „Ipoteca (gajul imobiliar)”.

Actul ipotecar oferă creditorului oportunități suplimentare legate de executarea contractului de credit. Creditorul poate dispune de proprietatea ipotecată în cazul în care apar probleme de rambursare a datoriei de către împrumutat, precum și poate cesiona drepturile sale altor bănci fără a necesita acordul clientului, dar păstrând condițiile de creditare. În plus, actele ipotecare reprezintă și un activ pe baza căruia băncile pot emite valori mobiliare ipotecare pentru a atrage fonduri.

Actul ipotecar poate fi întocmit de banca care a acordat creditul ipotecar, atât la momentul acordării acestuia, cât și ulterior. În document sunt indicate datele părților implicate, motivele ipotecii, datele contractului de credit, suma obligațiilor ipotecare, modul de rambursare a datoriei, descrierea imobilului, inclusiv evaluarea valorii acestuia.

Documentul este semnat de creditorul-garant și de împrumutat (dacă gajul nu este făcut de împrumutat, ci de o altă persoană, aceasta va semna, de asemenea), și este păstrat la bancă pe toată durata împrumutului, până când împrumutatul își va achita datoria sau până când actul ipotecar va fi pus în circulație, de exemplu, prin cesionarea către o altă bancă.

Banca deținătoare a actului ipotecar poate fi înregistrată în Registrul Național al Proprietăților. Această procedură nu este obligatorie, dar oferă oportunități suplimentare în ceea ce privește soluționarea relațiilor cu gajistul (împrumutatul) și gestionarea acestui instrument valoric. Înregistrarea deținătorului actului ipotecar se face simultan cu înregistrarea dreptului împrumutatului asupra proprietății achiziționate și a contractului de ipotecă sau ulterior (depinde de momentul în care a fost întocmit). Registrarul pune o notă pe document, adaugă informațiile în registrul de proprietăți și returnează actul ipotecar proprietarului, care la rândul său va notifica în scris împrumutatul despre înregistrare.