Barilul de petrol

Barilul de petrol – unitatea standard de măsură a volumului petrolului în comerțul internațional. În Statele Unite, un baril de petrol corespunde la 42 de galoane, sau aproximativ 159 de litri.

Cuvântul „baril” provine din limba engleză și înseamnă „butoi” – o unitate veche de măsură. Totuși, barilul englezesc nu este echivalent cu cel american.

Este important de menționat că diferitele tipuri de petrol au densități diferite. De exemplu, petrolul românesc, cunoscut sub denumirea de petrolul de Mării Negre, este considerat de o calitate similară cu Brent-ul norvegian, însă cu o densitate ușor diferită. De obicei, pentru calcularea greutății unui baril de petrol, se folosesc valori diferite. De exemplu, pentru petrolul de Mării Negre, un baril corespunde aproximativ 7,6 tone, în timp ce pentru Brent – 7,59 tone.

Petrolul de Mării Negre este considerat un petrol de calitate bună, având o densitate similară cu a Brent-ului, ceea ce face ca acesta să fie vândut la prețuri apropiate de cele ale petrolului Brent, dar totuși, uneori, ușor mai mic din cauza diferențelor în compoziția chimică și în procesul de rafinare.

Piața peste contra – se referă la livrările directe de la furnizor către consumator, iar prețurile sunt de obicei legate de cotele bursiere.

Cele mai mari centre de tranzacționare a petrolului la bursă sunt: New York Mercantile Exchange (NYMEX) în America de Nord, London Petroleum Exchange (LPE) în Europa și Singapore International Monetary Exchange (SIMEX) în Asia.

Pe fiecare dintre aceste burse se tranzacționează contracte de petrol. Vom lua ca exemplu LPE, deoarece la aceasta se referă de obicei prețurile citate de mass-media și economiștii din România, deoarece este mai apropiată și Rusia furnizează cel mai mult petrol în Europa.

Contractul de petrol este standardizat. Volumul livrării este de 1.000 de barili, adică 42.000 de galoane. Termenele de executare a contractelor sunt de 12 luni consecutive, urmate de contracte trimestriale pe următoarele 24 de luni și semestriale până la maximum 36 de luni. Tranzacțiile cele mai frecvente sunt pentru contractele pe termen scurt.

Există perioade de tranzacționare electronică: zilnic între 08:00 și 09:45, ora Londrei. În plus, există și tranzacționarea „pe circuit”, prin strigare: între 10:02 și 20:13.

Este important de menționat că nu toate contractele sunt tranzacționate simultan, ci se succed. De exemplu: 20 de minute pentru petrolul cu livrare în ianuarie, urmate de o pauză de 10 minute, apoi 20 de minute pentru petrolul din februarie și tot așa.

Prețul curent este exprimat în dolari și cenți pe baril. Având în vedere că volumul unui contract este de 1.000 de barili, o schimbare de preț cu 1 cenț pe baril aduce un câștig sau pierdere de 10 dolari (0,01 dolari înmulțit cu 1.000).

În majoritatea cazurilor, tranzacțiile sunt închise prin deschiderea unei poziții opuse, fără livrare reală. Totuși, dacă la data de închidere a tranzacției investitorul nu își închide poziția, va fi obligat să furnizeze, să cumpere sau să primească petrolul real.

Pe lângă contractele futures pe petrol, la LPE se tranzacționează și derivate pe petrol.

În mod similar, tranzacționarea are loc și la NYMEX și SIMEX.

În România, deși țara noastră produce petrol, nu este considerată un furnizor major pe piața globală de petrol. Economia românească nu depinde într-o măsură semnificativă de prețurile materiilor prime, comparativ cu alte economii mari producătoare de petrol. Au existat mai multe încercări de a dezvolta o piață bursieră pentru petrol, dar până în prezent, aceste inițiative nu au ajuns la un volum suficient de tranzacționare pentru a deveni semnificative. Totuși, acest domeniu rămâne unul în continuă evoluție și poate că este doar o chestiune de timp până când piața va deveni mai activă.