Biflația

Biflația reprezintă o stare economică în care, simultan, se manifestă atât procese de inflație, cât și de deflație. De obicei, aceasta se caracterizează prin creșterea prețurilor pentru anumite grupe de produse, în timp ce pentru altele, în cadrul aceleași piețe, se observă o scădere. Termenul „biflație” a fost propus de analistul financiar Osborne Brown.

Exemple de biflație includ creșterea prețurilor pentru produsele de bază și scăderea acestora pentru produsele de lux sau, de asemenea, creșterea prețurilor pentru bunurile de consum curent și scăderea prețurilor pentru produsele achiziționate pe credit. Aceste fenomene pot fi explicate prin faptul că, în condițiile de biflație, emisiunea monetară realizată de banca centrală a unui stat conduce la o creștere a masei monetare aflate în circulație, ceea ce, la rândul său, generează creșterea prețurilor pentru produsele de bază, având în vedere că cererea totală pentru acestea rămâne relativ stabilă (ceea ce reflectă comportamentul consumatorilor în perioade de instabilitate economică). În același timp, se înregistrează o creștere a șomajului și o scădere a puterii de cumpărare a populației, ceea ce determină oamenii să achiziționeze doar produsele esențiale, reducându-se astfel cererea pentru produsele de lux și determinând o scădere a prețurilor acestora.

Fenomenul de biflație poate fi observat pe orice piață, indiferent de sectorul economic, dar este cel mai frecvent întâlnit în timpul unei recesiuni economice sau al unei perioade de stagnare, pe piețele imobiliare (creșterea prețurilor pentru locuințele de tip economic și scăderea prețurilor pentru cele de lux), în industria auto și în alte piețe de bunuri de consum.