Cecul bancar

Cecul bancar

Cecul bancar este o formă de plată fără numerar, reprezentând un instrument financiar care conține o dispoziție necondiționată din partea emitentului către bancă de a efectua plata unei sume menționate în favoarea deținătorului cecului. Părțile implicate în tranzacție sunt: Emitentul cecului – persoana care a emis cecul; Deținătorul cecului – orice persoană juridică sau fizică care este deținătorul legal al cecului emis; Plătitorul – banca sau instituția financiară în care emitentul cecului deține fonduri, pe care le poate utiliza pentru a emite cecuri.

Cecul, la fel ca și ordinul de plată, este completat de către plătitor, însă, spre deosebire de plățile prin ordin de plată, cecul este transferat de emitent direct beneficiarului, care îl va prezenta băncii pentru a-l încasă. Plata cecului poate fi garantată parțial sau integral printr-o avalizare, care este aplicată pe fața cecului, indicând cine a emis și în favoarea cui este dat. Procesul de plată prin cec poate urma următoarele etape: emitentul cecului depune o cerere pentru obținerea unui carnet de cecuri și un ordin de plată pentru depunerea fondurilor; sumele sunt retrase din contul curent al clientului și depozitate într-un cont separat deschis la bancă; se emite carnetul de cecuri pentru client; se livrează bunurile, se efectuează lucrările sau se prestează serviciile; emiterea unui cec de plată pentru bunuri și predarea acestuia furnizorului; furnizorul prezintă cecul la banca sa pentru încasare; banca procesatoare trimite cecul la banca emitentului pentru plată; banca emitentului efectuează plata sumei indicată în cec; sumele sunt transferate din contul clientului în contul furnizorului; banca furnizorului înregistrează sumele pe contul acestuia; furnizorul primește extrasul de cont de la banca sa.

Cecurile bancare pot fi împărțite în două tipuri principale, în funcție de tipul de tranzacții permise: cecuri „în tranzacție” (pentru plăți între conturi) și cecuri „de numerar” (pentru retragerea de numerar de la bancă). În funcție de tipul de deținător al cecului, există cecuri nominale (destinate unei persoane specifice), cecuri la ordin (care pot fi transferate altor persoane prin endosament) și cecuri la vedere (care pot fi transferate oricărei persoane prin simpla predare).

În România, posibilitatea utilizării cecurilor bancare este reglementată prin legislația națională și prin normele Băncii Naționale a României. Conform acestora, forma cecului, lista de date obligatorii, termenul de valabilitate, condițiile de plată și reglementările pentru tranzacțiile cu cecuri sunt stabilite de fiecare instituție bancară individual; cecul trebuie să conțină toate informațiile obligatorii conform legislației în vigoare și poate include date suplimentare, specifice activității băncii respective; cecurile sunt folosite doar pentru transferuri de fonduri, cu excepția celor efectuate de către Banca Națională a României; cecul este plătit de bancă din fondurile disponibile în contul emitentului sau din sumele depuse într-un cont separat; retragerea unui cec înainte de termenul de prezentare nu este permisă; emiterea unui cec nu achită automat datoria pe care acesta o reprezenta.