Cambie

Cambie

Cambie este o hârtie de valoare de datorie, o obligație scrisă de formă strict determinată. Persoana care emite cambia se numește emitentul, iar persoana care deține cambia este numită titularul cambiei. Cămilele pot fi simple sau transferabile.

Dacă vă interesează subiectul investițiilor, puteți alege instrumentele de interes și să deschideți un cont chiar acum.

În cazul cambiei simple, emitentul se obligă să plătească suma indicată titularului fără nicio condiție.

O cambie transferabilă este o hârtie de valoare în care emitentul dă o comandă scrisă plătitorului de a plăti suma indicată. Procedura prin care plătitorul acceptă obligația de a plăti este denumită acceptarea cambiei.

În cazul cambiei simple, sunt implicate două părți: cel care datorează și cel căruia i se datorează. În cazul cambiei transferabile, sunt implicate trei părți: emitentul, plătitorul și beneficiarul plății.

Emiterea și circulația cambiei în Uniunea Europeană sunt reglementate nu prin dreptul civil, ci prin așa-numitul drept al cambiei. Legislația europeană privind cambia este în mare parte armonizată cu standardele internaționale, cum ar fi Convenția privind legea uniformă a cambiei, semnată în 1930, la care au aderat multe state europene. Astfel, cambia este reglementată de dreptul internațional.

Obiectivul financiar inițial al cambiei este transformarea relațiilor comerciale într-o formă de promisiune de plată necondiționată. În acest sens, originea datoriei nu mai are relevanță juridică, iar datoria este considerată dovedită în mod implicit.

Drepturile asupra cambiei nu sunt transferate prin cesiune, ca în cazul altor valori mobiliare, ci prin endorseu – o înscriere de transfer. Orice persoană sau organizație care își pune semnătura pe cambie devine răspunzătoare pentru datorie și are dreptul de a solicita plata de la ceilalți semnatari. Cu alte cuvinte, orice persoană care pune un endorseu poate fi obligată să plătească. După ce se plătește cambia, persoana respectivă dobândește dreptul de a solicita plata de la alte persoane care au pus endorseu sau direct de la plătitor. Însemnarea de transfer se face pe verso-ul cambiei.

Pe fața cambiei poate fi aplicat un aval — o garanție a plății. Oricare semnătură de pe fața cambiei, care nu este semnătura plătitorului sau emitentului, este considerată un aval.

Cămilele pot fi nominale sau pe ordonanță – la prezentare. Termenul de plată pentru o cambie este specificat în următoarele moduri:

• la prezentare;

• la un anumit termen de la prezentare;

• la un anumit termen de la emitere;

• într-o zi specifică.

Numai atunci când cambia este emisă cu plata la prezentare sau la un termen specificat de la prezentare, pot fi specificate dobânzi. În alte cazuri, dobânzile nu sunt permise și vor fi considerate inexistente. Venitul din cambie este, de obicei, obținut sub formă de discount.

Legea cere ca cambia să fie prezentată la plată la timp: fie în ziua în care trebuie plătită, fie în termen de două zile de la acea dată. În caz de refuz de plată, există o procedură specială – protestul cambiei. Protestul se face la un notar public, iar procedura ulterioară în instanță nu este necesară. Instanța emite imediat un ordin judecătoresc de încasare, iar astfel începe procedura de executare împotriva datornicului.

Cambia nu este o hârtie de valoare emisională. Emisiunea sa nu necesită înregistrare oficială. Băncile din Uniunea Europeană folosesc cambia ca instrument financiar, similar cu depozitele. Totuși, obligațiile legate de cambia bancară, spre deosebire de depozitele la termen, nu fac parte din sistemul de asigurare a depozitelor.

Alături de cambie, alte instrumente financiare de datorie includ obligațiunile, care sunt emise prin intermediul emisiunii de titluri.